Descrierea imaginii
Planșa reprezintă revoluția de la Brașov din 1989 desfășurată pe străzile orașului.
În realitate, mii de oameni au mărșăluit prin piețe, sperând că vor reuși să aducă o schimbare în patria lor.
În plansă avem 3 potestatari și o clădire destinată unei Alimentare.
Primul protestatar are părul negru și se poate observa pe fața sa încruntarea.
La gât poartă un fular marcat prin mici puncte.
Geaca sa este hașurată cu linii oblice și este mai umflată la umeri deoarece pe dedesubt are mai multe haine, revoluția având loc iarna.
Patalonii sunt marcați cu x-uri mici iar în picioare poartă o pereche de ghete.
Cel de-al doilea protestatar poartă pe cap o beretă marcatăcu mici x-uri.
În mâna dreaptă are un tricolor, steagul României, pe care îl flutură voios.
Geaca sa este descheiată iar pe dedesubt i se vede cămașa marcată cu linii verticale.
Pantalonii cu marcați cu bluine mici iar în picioare are ghete.
Cel de-al treilea protestatar are o îmbrăcăminte similară cu a primului: fular marcat cu puncte, geacă marcată cu cercuri mai mari, pantaloni marcați cu mici linii oblice și ghete.
Acesta are mâinile ridicate în dreptul fetei pentru a scanda (a se revolta)..
În dreapta se află o clădire pe care scrie „Alimentară”. Se poate distinge o fereastră.
Date istorice
Dintre orașele României în care au avut loc revoluții în decembrie 1989, Brașov este singurul în care amintirea unei revolte împotriva regimului comunist era încă proaspătă, atât pentru locuitori, cât și pentru autoritățile locale. În cazul celor din urmă, după revolta din 1987, oficialitățile brașovene au conceput un plan de „dislocare” a manifestanților în baza experienței anterioare.
În Brașov, informațiile despre ceea ce se întâmpla în Timișoara au ajuns în ziua de 16 decembrie, dată la care generalul Ion Florea, urmare a dispozițiilor primite de la ministrul Vasile Milea, a luat „măsuri suplimentare pentru paza cazărmilor și a principalelor obiective din orașul Brașov”. Concomitent, a fost informată și Securitatea Brașov, hotărându-se ca la „Brașov să se stăpânească situația” cu orice preț. Totodată, o altă măsură a fost pregătirea pentru intervenție, în situația în care aveau loc „dezordini stradale, în autobuze și săli spectacol,” a unui pluton al MI creat în 1988, ca o reacție la evenimentele din 1987 Bibliografie 1.
Documentele create de Parchetul Militar în timpul audierii celor implicați în Revoluția din 1989 în orașul Brașov permit, cel puțin pentru acest caz, evidențierea reacțiilor luate de decidenții comuniști ai unui centru urban industrializat în care au avut loc proteste în 1989, măsuri care au fost luate probabil și în alte localități. Astfel, după conferința Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie, în ziua următoare s-a întrunit în Brașov Consiliul Județean al Apărării, la care au participat secretarii organizației PCR din oraș și comandanții principalelor unități militare din localitate. S-a stabilit atunci întocmirea unei hărți militare a orașului, în care să fie menționate „focarele probabile de revoltă, forțele care intervin pentru blocarea și dislocarea grupurilor de revoltă, variante de acțiune și de apărare ale sediului comitetului județean de partid” Bibliografie 2.
La 19 decembrie, autoritățile locale aveau deja un plan de „dislocare” a „turbulenților” care conținea „cinci ipoteze de intervenție și anume: Consiliul Popular județean, I.A.Bv., Tractorul, Complexul Studențesc Colină, Complexul Studențesc Memorandului” Bibliografie 3. Din parcurgerea acestor ipoteze, reiese că decidenții locali erau conștienți de unde putea proveni pericol, planul lor având scopul expres de a împiedica principalele categorii socio-profesionale care s-au revoltat în decembrie 1989, muncitorii și studenții, să se solidarizeze, dar și să se îndrepte spre centrele puterii. Cel care a ridicat planul în data de 21 decembrie 1989, ora 13.00, maiorul de securitate Gheorghe Oprea, ar fi spus cu aceea ocazie: „Poate dă Dumnezeu că nu se aplică”, ceea ce reprezintă un indiciu despre ce urma să se întâmple Bibliografie 4.
Ca în mai multe orașe probabil, în Brașov, anterior coagulării cetățenilor într-o mulțime răzvrătită împotriva regimului, fuseseră aruncate manifeste imediat după aflarea informațiilor despre situația din Timișoara. Primii care s-au organizat au fost muncitorii de la Ghimbav care la 21 decembrie 1989, ora 11.30, au oprit lucrul cu scopul de a se îndreptata spre Brașov. Tentativele de a fi opriți au eșuat. După ce au ajuns în oraș, lor li s-au alăturat mai mulți locuitori. Modul lor de acțiune este similar cu ceea ce s-a întâmplat în alte orașe. S-au îndreptat spre sediul Comitetului județean de partid, unde o parte dintre ei au rămas peste noapte. A doua zi, grupul protestatarilor s-a mărit cu muncitorii de la principalele întreprinderi din Brașov (Tractorul și Steagul Roșu). În paralel, autoritățile militare și civile ale orașului au trimis mai multe unități militare pentru apărarea principalelor obiective din localitate. În ziua de 22 decembrie, protestatarii aveau să prezinte lui Petre Preoteasa, prim-secretar al PCR Brașov, lista de revendicări, dintre care cele mai important erau demisia lui Nicolae Ceaușescu, alegeri liberi, libertatea de exprimare și de expresie, îmbunătățirea condițiilor de viață, adevărul despre 15 noiembrie 1987, întoarcerea celor care au fost arestați în timpul evenimentelor din 1987 Bibliografie 5
După fuga lui Nicolae Ceaușescu în 22 decembrie 1989, evenimentele aveau să se precipite și în acest oraș. Primind ordin telefonic, generalul Florea a preluat comanda Brașovului, înlocuind structurile locale ale partidului. De asemenea, civilii au fost înarmați, armele distribuindu-se doar în baza buletinului. În același timp, după modelul întâlnit și în alte centre urbane, protestatarii au mers la sediul organelor represive (Securitate și Miliție) pentru a-i elibera pe cei arestați. În aceste condiții, în care Ceaușescu fugise, iar la nivel declarativ armata trecuse de partea poporului, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, ora 2.30, s-a deschis focul în Brașov. După 1989, cei care au tras aveau să avanseze următoarele justificări: lipsa unei cooperări între unitățile militare trimise pentru paza diferitelor obiective, dar mai ales „anunțul pe postul de televiziune că la Brașov revoluția este în pericol, fiind atacată de către teroriști, și chemarea locuitorilor să o apere”. În urma deschiderii focului, în Brașov au fost ucide 68 de persoane și rănite alte 150. Cele mai multe victime, 39, au fost omorâte în noaptea în care s-a tras pentru prima dată în oraș. Bibliografie 6 Dumitru Lăcătușu, „Brașov 1989. Armata, Securitatea și Revoluția, în Archiva Moldavie, nr. IX/2017, pp. 291-296.
Bibliografie
1. Dumitru Lăcătușu, „Brașov 1989. Armata, Securitatea și Revoluția, în Archiva Moldavie, nr. IX/2017, p. 276.
2. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dosar 97/P/1990 – Brașov, vol. 65, Nota explicativă dată de colonel Constantin Joiță în 23 ianuarie 1990, f. 90.
3. Dumitru Lăcătușu, „Brașov 1989. Armata, Securitatea și Revoluția, în Archiva Moldavie, nr. IX/2017, p. 285.
4. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dosar 97/P/1990 – Brașov, vol. 65, Declarație de martor a lui Dumitru Dudiță.
5. Dumitru Lăcătușu, „Brașov 1989. Armata, Securitatea și Revoluția, în Archiva Moldavie, nr. IX/2017, pp. 288-292.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Bra%C8%99ov_1989.png
