fbpx

Descrierea imaginii

Date istorice

Bătălia purtată între 6-19 august 1917 la Mărăşeşti a fost una din cele mai importante operaţiuni militare desfăşurate de armata română în timpul Marelui Război. După lupta de la Mărăşti, Înaltul comandament German a decis să spargă frontul românesc la Oituz şi Mărăşeşti, printr-un atac între cotul Munţilor Carpaţi şi Siret Bibliografie 1. Pentru armata română, această nouă confruntare cu trupele germane avea o importanţă covârşitoare deoarece scopul final al acestora era scoaterea României din război, iar o posibilă înfrângere ar fi dus la ocuparea Moldovei şi a Iaşilor, unde se refugiaseră principalele instituţii ale statului. În vara anului 1917, la Mărăşeşti, pe frontul dintre Nămoloasa şi Valea Sării, se aflau faţă în faţă Armata a 4-a rusă şi Armata 1-a română, pe de o parte, şi Armata a 9-a germană, coordonată de feldmareşalul August von Mackensen, pe de alta Bibliografie 2.
Conflictul a avut trei faze. În prima perioadă de lupta (6-12 august), trupele germane au atacat poziţiile ruse, sperând să ocupe punctele de trecere peste Siret, de la Ciuşlea şi Movileni, dar au fost respinse cu sprijinul armatei române. Ofensiva a început la ora 4 dimineaţa, cu un atac de artilerie ce a durat 3 ore, timp în care s-au lansat şi proiectile cu gaz asfixiant, care nu avea efect asupra trupelor pentru că erau echipate cu măşti de gaze, însă era letal pentru animale şi civili Bibliografie 3. În această perioadă luptele s-au desfăşurat în special dimineaţa şi seara, deoarece în timpul zilei se înregistrau temperaturi ce urcau până la 46 de grade Celsius Bibliografie 4.
Un alt atac german a forţat trupele româno-ruse să se retragă la Doaga. Forţele româno-ruse au încercat, la 10 august, un contraatac pe direcţia Focşani-Mărăşeşti şi Siret, care însă nu a reuşit Bibliografie 5. Ca urmare a acestui fapt, generalul Constantin Cristescu a fost înlocuit cu generalul Eremia Grigorescu şi s-a creat, pentru o mai bună organizare a operaţiunilor, un comandament unic româno-rus, reorganizându-se, totodată, şi trupele. În a doua fază a bătăliei, trupele germane au atacat la Panciu. Neînţelegerile dintre Eremia Grigorescu şi generalul rus Alexandr Ragoza cu privire la problema retragerii de pe poziţii, au dus, în cele din urmă, la preluarea conducerii trupelor româno-ruse de către generalul român Bibliografie 6. Ulterior, s-au dus lupte grele la Chicerea, la pădurea Prisaca, germanii forţând trupele române să se retragă. La 19 august armata germană a atacat puternic în zona dintre Panciu şi Mărăşeşti, apărată de diviziile române Bibliografie 7. Lupte violente au avut loc în zona pădurii Răzoare, unde compania de mitraliere condusă de Grigore Ignat a rezistat până la ultimul om, îngreunând înaintarea inamicului. Concomitent, generalul Ion Popescu a organizat un contratac, obligând trupele germane să dea înapoi. În a treia etapă (20 august-3septembrie), trupele germane au făcut o nouă încercare de a-şi consolida poziţiile în zona Varniţa-Muncelu, dar au eşuat Bibliografie 8.
Urmările umane şi materiale ale bătăliei de la Mărăşeşti au fost considerabile de ambele părţi. Românii au pierdut 27 410 de oameni (din care 5 125 morţi, 9 818 dispăruţi şi 12 467 răniţi), pierderile ruseşti au însumat 25 650 de oameni (7 083 morţi, 8 167 dispăruţi şi 10 400 răniţi), în timp ce germanii din Armata a 9-a au înregistrat un număr de 6 000 până la 65 000 de combatanţi morţi, dispăruţi sau răniţi Bibliografie 9. În timpul acestui conflict, s-au remarcat prin acţiuni eroice, care au mers adesea până la sacrificiul suprem, soldaţii din Regimentul 22 „Mircea”, dar şi sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu Bibliografie 10.
În urma rezistenţei trupelor române şi ruse, forţele germano-austro-ungare au renunţat la ofensivă neizbutind să ocupe Moldova şi să scoată România din război. În memoriile sale, Constantin Argetoianu a surprins efectele acestor victorii asupra felului în care ofiţerii români percepeau participarea lor la război: „Până la Mărăşti şi Mărăşeşti, când ne întâlneam cu ofiţeri francezi preferam să nu discutam despre războiul nostru. După bătăliile din iulie şi august, lucrurile s-au schimbat şi am intrat şi noi în rând cu lumea” Bibliografie 11. Într-adevăr, bătălia de la Mărăşeşti, numită de contemporani „micul Verdun”, a fost cea mai importantă victorie a Armatei române în Primul Război Mondial, devenind simbolul curajului, sacrificiului şi reuşitei.
Bibliografie
1,2,3,4. Glenn E. Torrey, The Romanian Battlefront in World War I, University Press of Kansas, 2011, p. 210-212, p. 212, p. 214.
5. Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea neamului 1916-1919, Ediţia a II-a, volum II, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1925 , p. 510.
6. Gheorghe A. Dabija, Armata română în războiul mondial 1916-1918, volum IV, Editura IG Hertz, 1936, p. 500.
7. Glenn E. Torrey, op. cit., p. 227.
8. Gheorghe A. Dabija, op. cit., p. 612 şi următoarele.
9. Glenn E. Torrey, op. cit., p. 234-235.
10. Maria Bucur, Between the Mother of the Wounded and the Virgin of Jiu: Romanian Women and the Gender of Heroism during the Great War, in „Journal of Women’s History”, volume 12, number 2, 2000, p. 45-50.
11. Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine. Amintiri din vremea celor de ieri, Ediţie şi indice de Stelian Neagoe, volum IV, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 18.

Descarcă imaginea