Descrierea imaginii
Date istorice
Asasinatele politice au reprezentat modalitatea extremă a luptei politice. Un prim astfel de caz controversat în istoria modernă a României a fost asasinarea premierului Barbu Catargiu în data de 20 iunie 1862. Așadar, chiar dacă legionarii nu au fost primii care au utilizat această metodă în perioada modernă a României, trebuie spus că prin asasinat politic au încercat să destabilizeze România, fiind o formă de destabilizare a situației interne, contribuind la radicalizarea și polarizarea societății românești. La începutul anului 1933, din cauza unei crize economice profunde, România este măcinată de proteste ale muncitorimii și ale studențimii. Cu toate acestea, ascensiunea lui Adolf Hitler în Germania (cancelar din 30 ianuarie 1933) devenise un imbold pentru mișcarea legionară. La 16 noiembrie 1933 este instalat un nou guvern, liberal, condus de I. G. Duca. Acest cabinet era privit cu ostilitate de către partidele opoziției, fiind caracterizat drept „o expresie a manevrelor camarilei regale” Bibliografie 1.
Principala misiune a lui I. G. Duca a fost aceea de a organiza alegerile parlamentare, insituind un regim de teroare generalizată în timpul campaniei electorale, cu scopul de a destabiliza partidele din opoziție. Victor Iamandi, noul ministru de interne, preciza că vrea să pună capăt „politicii revolverului”, aluzie la modalitățile utilizate de către legionari Bibliografie 2. Modul în care guvernul a înțeles să gestioneze starea explozivă a societății românești se înscria în linia guvernărilor autoritariste pe care liberalii le practicau. În fața acestei atitudini violente și samavolnice a guvernului, Codreanu anunța că a ordonat mișcării sale să „răspundă cu violență la violență” Bibliografie 3. La Iași, gardiștii au vandalizat locuința ministrului de interne, Victor Iamandi, rănindu-i fiica, au devastat Clubul Liberal și au provocat lupte de stradă Bibliografie 4.
În acest context, I.G. Duca decide la 9 decembrie 1933 să scoată în afara legii partidul Garda de Fier, împiedicând astfel participarea acestuia la alegeri. Câteva săptămâni mai târziu, la 29 decembrie 1933, în timp ce aștepta trenul pe peronul gării din Sinaia, premierul I.G. Duca a fost asasinat de un grup de trei studenți legionari: Nicolae Constantinescu, Ion Caranica și Doru Belimace, grup cunoscut și sub numele de Nicadori (denumirea de Nicadori provine de la primele litere ale numelor celor trei executanți). În ciuda numeroaselor controverse care evidențiau carențele serviciilor de informații în dejucarea acestui atentat dar și inconștiența lui I.G. Duca, care nu ar fi respectat protocolul de protecție Bibliografie 5, asasinarea lui deschidea calea radicalizării politice în România.
Mihail Stelescu reprezintă un caz special în istoria mișcării legionare. Din omul de încredere al „Căpitanului”, ales deputat în Parlament în 1933, Stelescu a devenit un apostaziat, fiind chiar exclus din mişcare în 1934. Cauza acestei rupturi ar fi fost carisma şi spiritul de independenţă pe care Mihail Stelescu le afişa, ceea ce risca să îl eclipseze pe Codreanu, spirit sobru şi taciturn. Luările de poziţie ale lui Stelescu în Parlament nu au trecut neobservate. În speranţa de a scăpa de un astfel de concurent, Codreanu l-ar fi însărcinat cu executarea unei crime pe Stelescu, motiv pentru care acesta va fi arestat şi condamnat. Cealaltă ipoteză se referă la planul regelui Carol al II-lea de a încuraja disidenţe în cadrul partidelor, astfel încât să accelereze drumul spre un regim de dictatură regală. În acest caz, arestarea lui Stelescu a constituit doar un alibi, care să-i justifice despărţirea de Căpitan şi înfiinţarea unei mişcări politice proprii Bibliografie 6.
Nu se știe precis când s-a luat decizia asasinării lui Mihail Stelescu și dacă Corneliu Zelea-Codreanu ar fi dat un ordin explicit în această direcție. Cu toate acestea, trebuie precizat că Congresul de la Târgu-Mureş al Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini din România (3-5 aprilie 1936), studenţii legionari au jurat să îşi apere onoarea şi să îi pedepsească pe „trădători” şi pe cei care atacă vehement membrii mişcării legionare. Mihail Stelescu se număra, astfel, pe „lista neagră” a legionarilor, „pedeapsa” fiind executată în data de 16 iulie 1936, în Bucureşti, pe când fostul secund al lui Codreanu se afla internat pentru o facilă intervenţie chirurgicală. Asasinatul a produs rumoare în mediile bucureştene, mai ales că „decemvirii” (numele sub care au rămas în istorie cei 10 studenți asasini) studiau teologia.
După asasinarea premierului I.G. Duca, Armand Călinescu se remarcă drept principalul adversar al mișcării legionare. În martie 1938, după ce Germania nazistă a anexat Austria, Armand Călinescu susține tot mai mult ideea că mișcarea legionară este finanțată de naziști, iar deznodământul unei astfel de propagande nu poate fi decât dezmembrarea României Mari. Astfel, timorați de un deznodământ asemănător celui al Austriei, „regele și colaboratorii săi au hotărât să treacă la distrugerea Gărzii de Fier, pe care o considerau ca o coloană a V-a a Germaniei în România” Bibliografie 7. Arestarea, condamnarea și, mai apoi, asasinarea Căpitanului, alături de nicadori și decemviri, era considerată de legionari ca fiind opera lui Armand Călinescu.
După atacarea Poloniei de către Germania la 1 septembrie 1939, legionarii încep campania de răzbunare. Astfel, la 21 septembrie 1939 Armand Călinescu este ucis de un comando legionar. Apoi, echipa de asasini se deplasează la sediul Radiodifuziunii, unde au reușit să anunțe la radio că premierul țării a fost ucis Bibliografie 8. Ulterior, represaliile autorităților au fost foarte dure: asasinii au fost la rândul lor împușcați la locul faptei, în vreme ce în țară s-a dezlănțuit o adevărată prigoană împotriva legionarilor. Au fost asasinați în total 239 de legionari în întreaga țară Bibliografie 9.
Bibliografie
1.Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi 1866-1947. Vol. 3: Carol al II-lea, ediția a doua, București, Editura Enciclopedică, 2004, p. 159.
2-3.Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelul Mihail”, mișcare socială și organizație politică. O contribuție la problema fascismului internațional, ediția a doua, București, Editura Humanitas, 2006, p. 233.
4-5.Oliver Jens Schmitt, Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea „Căpitanului”, București, Editura Humanitas, 2017, p. 163, 165.
6. A. Heinen, op.cit., p. 253.
7-8. I. Scurtu, op.cit., p. 242, 273.
9. A. Heinen, op.cit., p. 365.
Descarcă imaginea
