fbpx

Descrierea imaginii

Imaginea îl prezintă pe regele Mihai ca principe, la vârsta fragedă de numai șase ani, stând în picioare, privit frontal.

Copilul poartă pe cap o coroana indo-americană decorată cu pene înalte și stufoase de vultur, redată prin textură de linii întrerupte, oblice.

Este îmbrăcat cu un pulover deschis, evidențiat prin textură ondulată, purtat peste o bluză cu guler pe gât, redat prin textură de linii oblice și paralele.

Pantalonii sunt redați prin textură cu plus-uri, iar pantofii prin linii întrerupte, îngroșate și oblice.

Date istorice

Actul de la 4 ianuarie 1926 marchează un moment de cumpănă în istoria Casei Regale din România, fiind adoptat în contextul celei de-a doua renunțări la tron a Principelui Carol. Situația era asemănătoare celei din 1918, când Carol își părăsește unitatea militară angajată în război, renunțând pentru o scurtă perioadă și la tron, în vederea căsătoriei cu Zizi Lambrino. De această dată, Carol renunță la titlul de moștenitor și părăsește țara împreună cu Elena Lupescu, cea lângă care își va petrece tot restul vieții, deși era căsătorit din 1921 cu principesa Elena, cu care avea un fiu, Mihai, viitorul regele al României. Aflat în afara țării, Carol trimite declarații de renunțare la toate drepturile de principe moștenitor, ceea ce îl determină pe tatăl său, Regele Ferdinand, să convoace un Consiliu de Coroană, la 31 decembrie 1925. Politicienii au fost luați prin surprindere, iar gravitatea situației impunea luarea unei decizii. Au loc astfel nenumărate audiențe acordate de Ferdinand I prin care acesta urmărea obținerea sprijinului pentru o hotărâre care, de fapt, era deja luată. În cadrul Consiliului de Coroană care a avut la loc la Castelul Peleș, s-a decis acceptarea declarației lui Carol Bibliografie 1.
La 4 ianuarie 1926, Parlamentul convocat adoptă în unanimitate legile aflate pe ordinea de zi prin care se lua act de renunțarea principelui Carol, proclamându-l moștenitor al tronului pe fiul minor al acestuia, Mihai. S-a adoptat, de asemenea, modificarea statutului Casei Regale și formarea unei Regențe în eventualitatea în care Mihai avea să ajungă pe tron înainte de împlinirea majoratului, alcătuită din principele Nicolae, fratele mai tânăr al lui Carol, Patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Actul constituia o victorie politică a Partidului Liberal condus de Ion I.C. Brătianu, cu atât mai mult cu cât reprezentanții Partidului Național și ai Partidului Țărănesc refuzaseră participarea la vot Bibliografie 2.
Bibliografie
1. Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, Editura Enciclopedică, 1997, p. 124.
2. Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947). Carol al II-lea, vol. III, București, Editura Enciclopedică, 2004, p. 10.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/arie_1926-C196131r196131van_Alexandra.png