fbpx

Descrierea imaginii

Imaginea reprezintă o cravată de pionior dintr-un material subțire, roșu, de formă pătrată ce se împăturea în două, pe diagonală și se prindea în jurul gâtului cu cele două capete lungi.
Pentru a se fixa se folosea inelul de plastic transpareant prin care era trecută cravata.
În partea de jos a desenului se poate observa cu texturi diferite marginea tricoloră a cravatei.

Date istorice

Pionierii erau elevii cu vârste cuprinse între 8-14 ani ce făceau parte din organizația de masă a elevilor comuniști Bibliografie 1. În 1944 a fost creată organizația Pionierii României, care a fost încadrată în Uniunea Asociațiilor de Elevi din România. În perioada 1949-1966 organizația pionierilor a fost însă subordonată Uniunii Tineretului Comunist. Din 1966, organizația va avea să conducere proprie Bibliografie 2. Scopul primar al organizației pionierilor era educarea copiilor de la vârste fragede în spiritul ideologiei comuniste. Ritualul prin care un elev devenea pionier era unul ce părea inițiatic și le lăsa impresia de apartenență la ceva mai mare. Astfel, la vârsta de 8 ani, cu mâna pe steag, elevii depuneau următorul jurământ: ”Eu (numele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor” Bibliografie 3.
În jurământ se menționează și cravata, simbolul pionerilor, pe care elevii ar fi trebuit să îl poarte cu mândrie. Restul costumului era format dintr-un inel pentru cravată și o curea, a cărei cataramă era accesorizată cu semne matricole, trese și stema RPR/RSR Bibliografie 4. De asemenea, exista și o ierarhie în funcție rezultatele școlare. Astfel că cei mai buni dintre elevi deveneau comandanți. Din acest punct se producea o nouă ierarhizare, ce se materializa printru-un șnur colorat: comandantul de grupă purta un șnur roșu, cel de detașament purta un șnur galben, iar cel de unitate (școală) purta un șnur albastru, ceea ce reprezenta mândria și onoarea supremă în rândul pionierilor Bibliografie 5.

Bibliografie

1. Marianne Carus, ”Children’s magazine”, în Peter Hunt, edit., International Companion Encyclopedia of Children’s Literature, Londra, Editura Routledge, 1996, p. 435.
2. Adrian Hatos, Participarea comunitară în România urbană. Lideri, participanţi şi spectator ai acțiunilor collective din vecinătățile din blocurile construite după 1990, Editura Universității din Oradea, 2009, p. 79.
3. Sergiu Grossu, Mioara Izverna, Copiii Gulagului. Cronică a copilăriei oprimate în URSS, Editura Museum, 2002, p. 115.
4. Mocanu Marin Radu, Cenzura a murit, trăiască cenzorii, București, Editura EuroPress Gold, 2012, p. 279.
5. Sergiu Grossu, Mioara Izverna, op. cit., p, 146.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Cravata_de_pionier.jpg