Ofițer român în cel de-Al Doilea Război Mondial

Descrierea imaginii

Este un bărbat cu păr scurt și mustați despicată și arcuită, îmbrăcat în uniformă militară specifică Armatei Române în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Pe cap are o căciulă cu cozoroc denumită chipiu, și poartă un veston sau o haină lungă cu guler pe gât și două buzunare largi pe piept, redate prin pătrate texturate cu linii oblice și întrerupte.
Pantalonii sunt prinși în cizmele lungi pănă la genunchi.
Materialul de piele din care sunt confecționate mânușile, centura de la brâu cu protecția port armă și cizmele, este reprezentat plin în relief.
Piesele uniformei sunt redate prin textură punctată.
Lângă soldat, în marginea stângă, se află o punșcă alungită, reprezentată prin textură de linii oblice și paralele.

Date istorice

Armata română a luptat în cel de-al doilea război mondial între 22 iunie 1941 și 9 mai 1945, atât pe Frontul de Est împotriva Uniunii Sovietice, cât și pe Frontul de Vest, după 23 august 1944, împotriva puterilor Axei. La data intrării României în conflict, întreaga armată română a fost mobilizată, atât forțele terestre, cât și cele aeriene și navale. Pe Frontul de Est se găseau 10.361 de ofiţeri, 15.990 subofiţeri şi 354.005 de soldaţi Bibliografie 1. În total, până la încheierea războiului, armata română a pierdut un număr de 794.562 de militari, din care 92.620 de morți, 333.966 de răniți și 367.976 de dispăruți Bibliografie 2. La momentul intrării României în război, un număr de peste 1,1 milioane de bărbați au fost mobilizați, ceea ce reprezenta aproximativ 16% din totalul populației bărbătești a țării. Cei mai mulți dintre ei au fost oameni simpli, în general țărani. La data data de 22 iunie 1941, arma de bază a fost infanteria, însă efective sale erau relativ numeroase, neadaptate exigențelor operațiunilor militare moderne. Neajunsurile armatei române au ieșit în evidență la foarte scurt timp de la declanșarea ostilităților: dotarea cu armament era insuficientă, motorizarea slabă, tracțiunea bazându-se în principal pe mijloace hipo, corpul de cadre inegal pregătit, iar instruirea trupelor era mai curând modestă. Capacitatea combativă a forțelor românești era mai redusă decât o impuneau realitățile războiului de pe Frontul de Răsărit, care a fost de la bun început unul de mișcare, în care avionul și tancul urmau să joace un rol capital Bibliografie 3. Cu toate acestea, după numai 33 de zile grupul de armate ”General Ion Antonescu” a reușit recucerirea Basarabiei și a Nordului Bucovinei, continuând ulterior operațiunile militare dincolo de râul Nistru, în afara vechii frontiere româno-sovietice.
Principala deficiență a armatei române a reprezentat-o slaba dotare cu armament și marea diversitate a munițiilor, soldații români luptând cu armament importat din Cehoslovacia, Franța, Germania sau cu cel capturat Bibliografie 4. Aceste carențe au fost însă substituite, cel puțin într-o primă fază a războiului, de entuziasmul soldaților și al ofițerilor români care, conform istoricului Florin Constantiniu, a cunoscut cele mai înalte cote din timpul războiului: „S-au petrecut, uneori, scene de-a dreptul paradoxale, ca de pildă cea descrisă în jurnalul Diviziei 5 infanterie, la 4 iulie, când a avut loc trecerea Prutului: A fost impresionant momentul acestei treceri când, contrar regulilor de a păstra liniștea, ofițerii și trupa urcați pe primele ambarcațiuni au început trecerea cântând imnuri patriotice. Inamicul vede acțiunea noastră și execută un bombardament extreme de violent asupra plajelor, bombardament ce nu a stânjenit cu nimic elanul ofițerilor și al trupei” Bibliografie 5.
În pofida tuturor dificultăților și a amplorii încleștării militare de pe Frontul de Est, armata română a făcut față onorabil situațiilor dificile de pe front, ceea ce a atras atenția și aprecierea atât a comandanților germani, cât mai ales a lui Adolf Hitler însuși, în condițiile în care, prin efectivele angajate în luptă, ea s-a situat pe locul doi după Germania.
Bibliografie
1. Petre Otu, „Era Armata Română pregătită să intre în Al Doilea Război Mondial?” în Historia, articol disponibil online la adresa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/era-armata-romana-pregatita-sa-intre-in-al-doilea-razboi-mondial, accesat în data de 04.12.2018.
2. Istoria Românilor, vol. IX, București, Ed. Enciclopedică, 2008, p. 373.
3. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ed. a III-a, București, Ed. Univers Enciclopedic, 2002, p. 375.
4. Ioan I. Scafeș, „Dotarea armatei române în al Doilea Război Mondial”, în Historia, articol disponibil online la adresa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/dotarea-armatei-romane-in-al-doilea-razboi-mondial, accesat în data de 05.12.2018.
5. Florin Constantiniu, op. cit., p. 379.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/0155er_infanterie_-_Bor200155oi_Maria.png