Descrierea imaginii

Imaginea prezintă portretul frontal al principesei Elena, ca o femeie de peste 30 de ani, zâmbind, cu păr scurt și coafat, sprâncene bine conturate, ochi înguști, nas proeminent, buze pline, arcuite și dinți vizibili, structură facială osoasă, îmbrăcată elegant.

Părul pieptănat cu cărare într-o parte și puțin breton este reprezentat prin textură cu linii orizontale.

Este îmbrăcată cu o bluză cu decolteu redată prin textură cu puncte îngroșate.

La gât poartă un colier de perle, redate prin buline pline în relief.

Date istorice

Principesa Elena (născută 3 mai 1896, Atena, Grecia – decedată 28 noiembrie 1982, Lausanne, Elveția) a fost soția principelui moștenitor Carol, cu care s-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, și mamă a viitorului Rege Mihai. Provine din Casa regală a Greciei, fiind fiica Regelui Constantin I al elenilor și Reginei Sofia. Îl întâlnește pe Carol la o vizită a acestuia în Elveția și, la o primă impresie, prezența principelui îi suscită interesul. Îl acceptă ca soț, fără a fi sub imperiul unei mari iubiri, dar dorind să producă o schimbare în viața sa și mai ales să părăsească Grecia, după drama pierderii recente a fratelui său apropiat. La 25 octombrie 1921, cuplul regal dă naștere fiului Mihai. După doar câțiva ani, relația dintre soți se deteriorează.
Elena își petrecea timpul mai ales cu rudele sale din Grecia care alcătuiau o „mică curte” din care Carol era exclus Bibliografie 1. Temperamentele diferite, atenția acordată etichetei regale a Elenei în contrapartidă cu impulsivitatea și lipsa de formalism a lui Carol, la care se adăugau și nepotriviri în viața conjugală Bibliografie 2, au dus la destrămarea vieții de familie. Carol și-a găsit alinarea în brațele Elenei Lupescu, pe care a întâlnit-o în 1925 și cu care s-a stabilit la Paris, renunțând la tron. Cu orgoliul rănit, trei ani mai târziu, principesa Elena solicită desfacerea căsătoriei la Curtea de Apel București care pronunță divorțul invocând părăsirea domiciliului conjugal de către Carol Bibliografie 3. După restaurație, domiciliul Elenei a fost stabilit în străinătate, permițându-i-se prezența în țară pe perioade limitate.
S-a bucurat de aprecierea politicienilor și a poporului. Nicolae Iorga își exprima adesea admirația: „O femeie superioară prin nesfârșita ei bunătate și printr-o înaltă noblețe de sentimente” Bibliografie 4. Personalitate complexă, sensibilă, plină de tact și umor, prințesa Elena a fost un sprijin permanent pentru fiul Mihai, ocupându-se îndeaproape de educația sa. Din 1940, după abdicarea lui și întronarea fiului Mihai, Elena devine Regina-mamă a României și se implică în evenimentele dramatice din timpul regimul antonescian, pentru salvarea evreilor supuși legislației antisemite. Pentru actele sale curajoase, comunitatea evreiască și-a exprimat recunoștința, la Memorialul Yad Vashem acordându-i-se titlul de „Drepți între popoare” . După abdicarea forțată a Regelui Mihai, Elena a rămas în exil la Florența, ultimii ani din viață petrecându-i în Elveția.
Bibliografie
1. Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947). Ferdinand I, vol. II, București, Editura Enciclopedică, 2004, p. 137.
2. Raoul Bossy, Amintiri din viața diplomatică, Ediție și studiu introductiv de Stelian Neagoe, București, Editura Humanitas, 1993, p. 110.
3. Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947). Carol al II-lea, vol. III, București, Editura Enciclopedică, 2004, p. 38.
4. N. Iorga, Memorii. Agonia regală și regența, vol. IV, București, Editura Națională S. Ciornei, p. 12.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/Printesa_Elena_-_Maria_bucurenciu_1_.png