Nicolae Labiș (n. 2 decembrie 1935, județul Suceava – d. 22 decembrie 1956, București)

Descrierea imaginii

În imagine  este ilustrată din profilo căprioară cu blană scurtă evidenţiată cu o textură cu linii fine, oblice.

Are capul cu urechi lungi şi un bot lung în vârful căreia se află nasul.

Pe spatele ei sunt mai multe cercuri fără textură care reprezintă petele de pe blană.

Pe piciorul stâng din spate are o lovitură de glonţ, măcată printr-o zonă cu textură cu diferită.

Picioarele lungi se termină cu copite cu textură plină, iar cele din spate sunt redate prin textură punctată.

Date istorice

Nicolae Labiș s-a născut la 2 decembrie 1935 în Poiana Mărului, județul Baia Bibliografie 1. Aici, în satul natal, avea să urmeze școala primară, unde a avut-o ca învățătoare chiar pe mama sa Bibliografie 2. În perioada 1947-1951, avea să urmeze cursurile Liceului ”Nicu Gane” din Fălticeni, timp în care scrie și primele sale versuri Bibliografie 3.
În 1951, Nicolae Labiș câștiga premiul I la Olimpiada Națională de Limba Română Bibliografie 4. În același an, are loc debutul său literar. Poezia sa Gazeta de stradă era publicată în revista Viața Românească Bibliografie 5.În 1952, Labiș avea să înceapă cursurile la Școala de Literatură și Critică Literară ”Mihai Eminescu” din București. Aici avea să-i aibă ca profesori, printre alții, pe Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu și Tudor Vianu Bibliografie 6.
După absolvire s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universității din București, însă a renunțat după un semestru Bibliografie 7. În același an publica celebrul său poem Moartea căprioarei în revista Viața românească Bibliografie 8.Anul 1956 avea să reprezinte atât începutul, cât și sfârșitul carierei sale. Astfel, publica primele sale două volume, Puiul de cerb și Primele iubiri Bibliografie 9. Cel de-al treilea volum însă nu a mai apucat să îl publice, viața sa fiind curmată mult prea devreme, la 21 de ani. În noaptea de 10 decembrie Nicolae Labiș avea să fie victima unui grav accident de tramvai Bibliografie 10. La 22 decembrie 1956, tânărul poet se stingea din viață la Spitalul de urgență. După ce îi dictează lui Aurel Covaci Pasărea cu clonț de rubin, care avea să fie ultima sa poezie Bibliografie 11. Rămășițele sale pământești aveau să fie înmormântate la cimitirul Bellu Bibliografie 12.
Bibliografie
1. Florentin Popescu, Nicolae Labiș. Monografie, București, Editura Vestala, 2006, p. 23.
2. Ibidem.
3. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române: 1944-1984, București, Editura Minerva, 1971, p. 254
4. Ibidem.
5. Ibidem.
6. Ibidem.
7. Ion Bălu, Nicolae Labiș, București, Editura Albatros, 1982, p. 41.
8. Ibidem
9. Ibidem, p.11
10. Stela Covaci, Destinul unei prietenii: Nichita Stanescu / Aurel Covaci, 1956-1983, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2014, p. 50
11. Ibidem.
12. Ibidem.

Descarcă imaginea

https://imaginitactile.ro/index.php/Fi%C8%99ier:Nicolae_Labis.png