Descrierea imaginii

Imaginea prezintă conflictul politic din acea vreme ca o caricatura apărută în revista Pagini Literare, ce îl înfățișează pe C. Dobrogeanu Gherea despicând cu cuțitul capul lui Titu Maiorescu, așezat pe un platou.

Politicianul Constantin Gherea este poziționat în picioare, privit frontal, cu început de chelie, barbă deasă și mustață, purtând un șorț de bucătărie redat prin textură cu x-uri.

Acesta ține în mâna dreaptă un cuțit și în cea stângă o furculiță, țintind către farfuria întinsă din fața sa, de pe masă.

Pe platoul așezat central pe o masă evidențiată prin linii oblice și paralele, stă capul lui Maiorescu, cu păr scurt și mustață groasă, privit din profil.

Date istorice

În perioada ce a urmat Revoluției de la 1848, ideile socialiste aveau să devină cunoscute și în România prin intermediul ziarelor de sorginte muncitorească, precum Lucrătorul român sau Telegraful român, dar și a unor personalități basarabene marcante. Intelectualii care alcătuiau acest grup au primit denumire de ”narodnici” Bibliografie 1. Dintre aceștia, cel ce avea să se facă remarcat a fost Constantin Dobrogeanu-Gherea, ale cărui scrieri au reprezentat sursa de inspirație pentru programul Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România, înființat în 1893 Bibliografie 2. Pe lângă Dobrogeanu-Gherea, din conducerea partidului făceau parte și Gheorghe Cristescu Plăpumaru, Cristian Racovksi și Ilie Moscovici.
Existența partidului în forma inițială a fost una efemeră, așa că se destramă în 1899, când o parte a membrilor PSDMR s-a alăturat PNL-ului, eveniment ce-a rămas cunoscut drept ”trădarea generoșilor” Bibliografie 3. Din cenușa acestuia, la 31 ianuarie 1910 se înființează Partidul Social Democrat Român Bibliografie 4. În decembrie 1918, partidul își schimbă din nou denumirea în Partidul Socialist Bibliografie 5. În perioada ce a urmat, partidul a avut parte de mai multe scindări. Astfel că din 1921, din ramura sa bolșevică se înființează Partidul Socialist Comunist din România Bibliografie 6. Din 1927, întreagă mișcare socialistă avea să se unifice prin constituirea Partidului Social-Democrat. Printre membrii ce se vor remarca în perioada următoare, s-au numărat Ion Flueraș și Constantin Titel Petrescu. Cel din urmă va conduce partidul în timpul dictaturii carliste Bibliografie 7.
După 23 august 1944, situația partidelor se schimbă. Deși partidul a luat parte la formarea primelor cabinete provizorii, în 1945 are parte de o nouă scindare cauzată de colaborarea cu mișcarea comunistă, cu care Titel Petrescu nu a fost de acord Bibliografie 8. După ce delegații au hotărât în decembrie 1945 să participe la alegerile parlamentare pe liste comune cu PCR, Constantin Titel-Petrescu, împreună cu alți apropiați ai săi, părăsește PSD, iar în 1946 înființează un Partidul Social-Democrat Independent, pe care îl declară adevăratul promotor al democrației în România Bibliografie 9.
Venirea comunismului la putere a dus la dispariția celorlalte partide istorice. Astfel, în 1948, PSD fuzionează cu PCR, iar PSDI este dizolvat. Constantin Titel Petrescu este arestat la 6 mai 1948 și întemnițat pentru 7 ani la Jilava și Sighet Bibliografie 10.
Bibliografie
1. Z. Ornea, Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea, București, Editura Cartea Românească, 1982, p. 70.
2. Blagovest Njahulov, ”Early Socialism in the Balkans. Ideas and practices in Serbia, Romania and Bulgaria”, în Roumen Daskalov, Diana Mishkova, coords., Entangled histories of the Balkans. Volume two: Transfers of Political Ideologies and Institutions, Leiden, Editura Brill, 2014, p. 237.
3. Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2014, p. 72.
4. Ion Alexandrescu, Partidele politice din România, 1862-1994, Enciclopedie, București, Editura Mediaprint, 1995, p. 409.
5. Gheorghe Sbârnă, Partidele politice din România, 1918-1940: programe și orientări doctrinaire, București, Editura Sylvi, 2001, p. 41.
6. Robert Levy, Gloria și decăderea Anei Pauker, ed. II, Editura Polirom, Iași, 2016, p. 45.
7. Marin C. Stănescu, Stânga politică din România în anii crizei (1929-1933), București, Editura Mica Valahie, 2002, p. 137.
8. Stelian Neagoe, Cazul social-democraților români, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale, 2005, p. 389.
9. Paul H. Stahl, Șerban Voinea, 1894-1969: contribuție la istoria social-democrației române, Editura Fundației “Constantin-Titel Petrescu”, 2004, p. 193.
10. Mariana Leferman, Dicționarul personalităților Doljene: restitution, Editura Aius, 1999, p. 166.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/C184-Feedback-Partidul-Socialist-Gherea-il-despica-pe-Maiorescu-Ianus-Catalina.png