Descrierea imaginii

Imaginea prezintă un arbore de mari dimensiuni, denumit salcie cu ramurile lungi, coborâte la pământ, tulpina foarte robustă și groasă, redată plină în relief și frunziș bogat și des, evidențiat prin textură de grilaj, anume, linii paralele orizontale suprapuse altora verticale.

În partea stângă este reprezentată, în detaliu, o frunză de salcie, cu formă ovală, îngustă, alungită și ascuțită în capete, poziționată vertical, cu o nervură principală pe mijloc, redată prin linie goală.

Date istorice

Arbore originar din Europa, Asia Centrala și Africa de Nord. În țara noastră face parte din flora spontană și se găsește de la câmpie (zona luncilor inundabile) și până în zona montană inferioară. Este o specie rezistentă la ger și secetă și vegetează bine și în marile orașe. Salcia este un arbore cu temperament de lumină, preferând locurile însorite – unde ea crește cu repeziciune. Specia este arborescentă decorativă prin portul caracteristic (coroana de forma unui glob), flori și frunze. Ramurile sau lujerii sunt subțiri și păroși în tinerețe. Frunzele sunt caduce, adică căzătoare, de forma vârfului de lance și lungi de 4-10 centimetri. Scoarța sau ritidomul este adânc, crăpat și se formează încă din tinerețe. Longevitatea salciei este de până la 100 ani.

Se utilizează ornamental în parcuri și grădini și poate ajunge la 10-30 metri înălțime. Se plantează solitar în grupuri sau de-a lungul cursurilor de apă. Lemnul de salcie este ușor și moale [bibliografie 1].

Acidul acetilsalicilic, componenta principală a renumitei aspirine, a fost extras pentru prima oară din scoarța de salcie, în anul 1838. Ulterior, acidul salicilic a fost sintetizat pe cale chimică, fiind utilizat pe scară largă în industria medicamentelor antiinflamatoare [bibliografie 2]. Pe lângă aceasta substanță, coaja mai conține amidon, proteine, lipide, tanin, celuloză, substanțe minerale, vitamine.

De mii de ani, salcia este folosită pentru alungarea durerilor de tot felul. Are efecte tonice, antiseptice și antiinflamatoare, sedative, astringente și antireumatismale. [bibliografie 3]

Una din cele mai cunoscute specii de salcie este Salix babylonica, așa numita “salcie plângătoare” ale cărei ramuri atârnă de trunchi, folosită în parcuri și grădini ca plantă ornamentală. Din nuielele de răchită (mai ales din răchita roșie se împletesc coșuri și papornițe. Pe malul drept al Prahovei, la km 128.5, se află o răchită (Salix fragilis L.) de aproximativ 200 de ani [bibliografie 4].

Bibliografie:

  1. Horticultorul.ro, disponibil online la http://www.horticultorul.ro/arbori-arbusti-ornamentali-peisagistica/salcie-alba-salix-alba/ accesat la 16 octombrie 2019
  2. Ce se întâmplă Doctore?, disponibil online la https://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/salcia-salix-alba-11492070 accesat la 16 octombrie 2019
  3. Ziare.com, disponibil online la http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/remedii-naturale/salcia-izvor-nesecat-de-energie-pozitiva-viata-sanatoasa-1073371 accesat la 16 octombrie 2019
  4. Wikipedia, disponibil online la https://ro.wikipedia.org/wiki/Salcie_(gen) accesat la 16 octombrie 2019

Descarcă imagine

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/10/13.salcie.png