Descrierea imaginii

Imaginea prezintă un mamifer carnivor, prădător recunoscut în ținuturile reci, nordice, privit din profil, îndreptat spre dreapta, denumit urs polar, redat plin în relief.

Acesta este caracterizat prin dimensiuni foarte mari, fiind un animal robust, rezistent la temperaturi extrem de scăzute, datorită cuverturii sale de blană lungă și densă, și a greutății sale ce variază, în funcție de sex, între 150 și 450 de kilograme.

Corpul este bombat, cu patru membre groase și scurte, terminate în labe rotunde cu ghiare alungite, folosite la pradă, și o coadă mică și proeminentă, în partea stângă.

Are capul pătrățos, ușor aplatizat, cu bot alungit și îngustat spre vârful nasului, gât lat și urechi mici și rotunjite.

Lângă ursul polar, în partea dreapta, se află un om, ca reper pentru a determina proporțiile reale ale acestuia.

Informații suplimentare

Ursul face parte din familia de mamifere mari și sunt răspândite în emisfera nordică, existând câteva specii și în America de Sud [bibliografie 1]. Sunt animale omnivore de talie mare, voluminoase și masive, cu coadă scurtă și, de regulă, ascunsă între perii blănii, cu cap rotund, bot alungit și, de obicei, trunchiat, gât scurt și gros, urechi scurte și ochi relativ mici. Labele au câte cinci degete prevăzute cu gheare puternice, încovoiate, ascuțite și neretractile pe care le folosesc la sfâșiat prada și la săpat pământul. Ei aleargă repede și sunt rezistenți, iar în mișcări sunt atenți și preciși. Ei pot umbla și pe picioarele posterioare, se pot cățăra pe arbori, îndeosebi speciile de talie mai mică și înoată bine. Urșii trăiesc, de regulă, singuratici și numai în perioadele de reproducere stau în perechi. Urșii sunt animale nocturne , iar ziua stau ascunși în scorburi de copaci sau bârloguri. Cele mai multe specii locuiesc în păduri mari și dese sau în ținuturi stâncoase, hoinărind pe suprafețe întinse. Unele specii trăiesc pe lângă ape curgătoare sau stătătoare, bogate în hrană, și numai ursul polar este o specie marină și cea mai masivă dintre ele [bibliografie 2]. Ursul malaez este cel mai mic exemplar și poate fi întâlnit la dimensiuni începând cu 25 de kilograme și un metru înălțime [bibliografie 3].

Urșii din ținuturile temperate și reci hibernează, afară de ursul polar, care este activ tot timpul anului. Toamna ei se îngrașă, iar iarna se retrag într-un adăpost care-i ferește de ploi, viscol și îngheț și nu-și mai caută hrană. În culcuș dorm toată iarna, fără ca somnul lor să fie o hibernare propriu-zisă: temperatura corpului lor nu scade, iar funcțiile de bază, ca respirația și circulația, continuă fără modificări. Hibernația lor nu constă într-un somn continuu, ci este mai mult o amețeală pe jumătate conștientă, din care se deșteaptă imediat ce sunt deranjați.

Urșii sunt animale pașnice, care evită conflictele atât între ele, cât și cu alte animale sau cu omul. Dacă trebuie să-și apere puii, hrana ori teritoriul, ei devin adversari extraordinar de periculoși [bibliografie 4]. În apropierea așezărilor omenești se transformă în fiare de temut, atacând și mamifere mari atunci când sunt înfometați.

Urșii sunt animale omnivore în sensul cel mai strict al cuvântului, hrana fiind de origine atât animală, cât și vegetală.

Pot să se hrănească timp îndelungat exclusiv cu vegetale, cu fructe de toate felurile, boabe, semințe, grăunțe de cereale, rădăcini, frunze, ierburi suculente, muguri de arbori și miere de albine. După trecerea peste iarnă mănîncă o serie de ierburi, rădăcini, mușchi de pământ și furnici, toate cu efecte laxative. Dintre animale mănâncă tot ce pot prinde: pești, foci, cerbi, mamifere mici, păsări, ouă de păsări, insecte și chiar cadavre care încă n-au intrat în putrefacție.

Trăiesc până la 15-30 de ani în stare liberă, iar în captivitate, un urs polar a trăit 47 de ani.

Ei sunt portretizați în filme și cărți adeseori, de obicei având o personalitate bonomă și agreabilă. Printre cele mai populare apariții sunt în: Winnie the Pooh, Cartea Junglei, Paddington și Ted.

Bibliografie

  1. http://www.departments.bucknell.edu/biology/resources/msw3/browse.asp?id=14000939
  2. Ward and Kynaston, p. 61
  3. Fitzgerald, C. S.; Krausman, P. S. (2002). “Helarctos malayanus”. Mammalian Species. 696: 1–5.
    doi:10.1644/1545-1410(2002)696<0001:HM>2.0.CO;2.
  4. Than, K. (2013). “Maulings by Bears: What’s Behind the Recent Attacks?”. National
    Geographic.com

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/05/a-urs_polar.png