Victor Ponta


__TOC__

Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 40 de ani, purtând ochelari, cu păr scurt, sprâncene stufoase, urechi proeminente, bărbie proeminentă, îmbrăcat în costum.
Fruntea lată este conturată de părul tuns, redat prin textură cu x-uri mici și dense.
Textura ondulată reprezintă sacoul clasic, purtat peste cămașa redată prin textură cu romburi pline în relief, aglomerate.
Poartă cravată evidențiată prin cercuri.

Date istorice

Victor Ponta este un politician român, care a deținut funcția de președinte al PSD (2010-2015) și de premier al României (2012-2015). Este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității București în anul 1995, iar între 1997 și 2001 are o scurtă carieră judiciară ca procuror. În anul 2001 intră în PSD, la invitația lui Adrian Năstase, premierul României de atunci, căruia îi fusese și asistent la Facultatea de Drept. Considerat drept un „dulău politic” Bibliografie 1, Victor Ponta organizează în 2002 aripa tânără a PSD (Tineretul Social Democrat), iar un an mai târziu este numit șef al Corpului de Control al guvernului. Acest organism trebuia să cerceteze utilizarea frauduloasă a fondurilor UE, dar presa a catalogat prestația lui Victor Ponta în această privință drept una cel puțin inofensivă Bibliografie 2.
În 2006 se căsătorește cu Daciana Sârbu, fiica unui influent lider PSD, fapt ce i-ar fi asigurat o mai mare influență politică în partid. Astfel, în decembrie 2008 este desemnat de PSD pentru un fotoliu ministerial, cel al Relației cu Parlamentul. În anul 2010 candidează la funcția de președinte al PSD, reușind să câștige această competiție în fața lui Mircea Geoană. În anul 2011, alături de Crin Antonescu (președinte al PNL), pune bazele Uniunii Social-Liberale.
La 7 mai 2012 este numit în funcția de premier al României, poziție consolidată ca urmare a victoriei USL la alegerile din decembrie 2012. În anul 2014 pierde cursa pentru prezidențiale în fața lui Klaus Iohannis, iar în anul 2015 renunță la funcția de președinte al PSD. Apoi, ca urmare a protestelor anti-guvernamentale provocate de incendiul de la clubul bucureștean Colectiv, demisionează din funcția de premier la 4 noiembrie 2015. Intră într-un con de umbră, în 2018 încercând să pună bazele unei mișcări politice alături de colaboratorii apropiați din perioada în care a fost premier. În iunie 2012, la scurt timp după ce fusese numit în funcția de premier, Victor Ponta a fost acuzat că a plagiat în teza sa de doctorat susținută la Universitatea din București în anul 2003, avându-l drept conducător de doctorat pe Adrian Năstase. Deși încearcă să se apere afirmând că a respectat normele „existente în România” la momentul redactării lucrării, analizele realizate de diverși jurnaliști dar și de autoritățile abilitate evidențiau un plagiat masiv, denumit simplu „copy-paste”. Acesta este și motivul pentru care Victor Ponta a încercat să blocheze adopatarea unei decizii oficiale a autorităților în perioada în care a fost premier. În iulie 2016, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis că teza lui Victor Ponta este un plagiat, demarând procedura de retragere a titlului de doctor a acestuia. În apărarea sa, Victor Ponta afirma că guvernul de „tehnocrați” a fost cel care a luat această decizie, încercând să acrediteze ideea că ar fi fost vorba de o simplă luptă politică Bibliografie 3.
Plagiatul lui Victor Ponta a suscitat o vie dezbatere la nivelul societății românești cu privire la calitatea programelor academice. Investigațiile jurnalistei Emilia Șercan au scos la iveală modul în care studiile doctorale au devenit o formă de troc între reprezentanții clasei politice și cei ai lumii academice Bibliografie 4.

Bibliografie

1.Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, București, Editura Humanitas, 2004, p. 353.
2.Ibidem, p. 355.
3.Reacția integrală a lui Victor Ponta, disponibilă la https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/reactia-lui-victor-ponta-la-verdictul-de-plagiat-tehnocratii-mi-au-luat-si-ei-doctoratul-534051 accesat la 4 decembrie 2018.
4. Vezi Emilia Șercan, Fabrica de doctorate sau cum se surpă fundamentele unei națiuni, București, Editura Humanitas, 2017, passim.

Descarcă imaginea

:Personalităţi
:IV. România Postcomunistă