Regele Ferdinand


Ferdinand I al României (n. 24 august 1865, Sigmaringen, m. 20 iulie 1927, Sinaia)
__TOC__

Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 50 de ani, încoronat, cu păr scurt, ploape și urechi proeminente, nas lung și ușor ascuțit în vârf, barbă scurtă și mustață, îmbrăcat în mantie regală și uniformă militară.
Fruntea este conturată de coroana evidențiată prin linie curbă îngroșată paralelă cu linii formate din bile continue, pline în relief, reprezentând scheletul de oțel al coroanei, peste care este ridicată o cruce centrală.
Textura de x-uri mici și dense evidențiază barba și mustața groasă despicată, cu vârfuri ascuțite si arcuite.
Tunica este reprezentată prin textură de pătrate pline în relief și aglomerate, care se încheie la baza gătului cu guler texturat în cercuri apropiate.
Mantia din blană este redată prin textură ondulată.
Pe piept poartă patru medalii ăn formă de stea și cruce, evidențiate pline în relief.

Date istorice

Regele Ferdinand s-a născut la 12/24 august 1865 în Sigmaringen. După absolvirea liceului din Düsseldorf, a urmat cursuri la Școală militară din Kassel. A studiat după aceea la universitățile din Tübingen, Lipsca (Leipzig) și Bonn Bibliografie 1. În urma Pactului de familie încheiat de regele Carol I cu fratele său Leopold la 21 noiembrie/3 decembrie 1880 Bibliografie 2, Ferdinand a ajuns moștenitor al tronului României. A primit oficial această calitate la 18 martie 1889. În același an, s-a stabilit în România Bibliografie 3.
Ferdinand I a fost cel mai erudit rege al României. Potrivit lui Stere Diamandi, „nimeni nu bănuia vasta cultură vastă pe care-o poseda Ferdinand” care, după cum menționează acesta, „putea să rivalizeze în botanică cu cei mai buni reprezentanți ai acestei științe”. Cunoștea de asemenea limba ebraică, dar și poezia chineză și japoneză. Obișnuia ca împreună cu istoricul Vasile Pârvan, să descifreze inscripții în limba grecească și latină Bibliografie 4.
Rege al României din 28 septembrie 1914, s-a angajat la depunerea jurământului să fie „un bun român” Bibliografie 5. În același an, izbucnise Primul Război Mondial, România găsindu-se într-o situație dificilă. Politic, avea din 1883 o alianță cu Austro-Ungaria și Germania. Persecuțiile la care erau supuși români din Transilvania a reprezentant însă un impediment pentru implicarea României în război de partea aliaților ei. Astfel, România a ales să nu răspundă solicitărilor celor două state și să-și îndeplinească „neapărat datoriile de aliat” specificate în tratat Bibliografie 6. Era cunoscut „decât de Carol și câțiva conducători politici” Bibliografie 7. Rămasă neutră, România a avut o atitudine favorabilă țarilor Antantei încă din primul an al războiului. La 18 septembrie/1 octombrie 1914, România și Rusia au încheiat o convenție secretă prin care România acorda Rusiei o „neutralitate binevoitoare”, iar Rusia „se angaja să recunoască dreptul României de a anexa provinciile aparținând Austro-Ungariei a căror populație este românească” Bibliografie 8. După doi ani, România a semnat la 4/17 august o convenție politică cu Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia prin care se stipula și recunoștea dreptul României de a se „uni cu teritoriile naționale din Imperiul Austro-Ungar locuite în covârșitoare majoritare de români” Bibliografie 9. La scurt timp, România intra în Primul Război Mondial. La 14/27 august 1916, ministrul plenipotențiar al României la Viena, Edgar Mavrocordat, a transmis Austro-Ungariei declarația de război. În aceeași noapte, armata română a trecut Carpații Bibliografie 10. Entuziasmul general de la început și succesele înregistrate în campania din Transilvania (ocuparea Brașovului, Sibiului, a principalelor trecători din Carpați) aveau să fie umbrite de înfrângerea de la Turtucaia. Ulterior, Târgu Jiu și Craiova au fost cucerite în cursul lunii noiembrie, iar la 6 decembrie armata germană intra în București Bibliografie 11. Potrivit lui Keith Hitchins, „principalele cauze ale înfrângerii” au fost atât „subdezvoltarea industrială a țării”, „lipsa de echipament adecvat pentru armată”, cât și „lipsa de ofițeri și insuficienta instruire a majorității trupelor” Bibliografie 12. Glenn Torrey menționează că „după doar 120 de zile luptă, armata română avea să piardă două treimi din teritoriul național și 400000 de oameni” Bibliografie 13.
În aceste condiții, Regele, Parlamentul, Guvernul și o parte a populației bucureștene s-au retras în Iași, unde aveau să rămână pe toată perioada războiului. Regele Ferdinand le-a promis soldaților împărțirea de pământ și acordarea dreptului de vot Bibliografie 14. După venirea misiunii franceze în România, armata a fost reorganizată, iar soldații au fost instruiți de către generalul Berthelot și colaboratorii săi. De asemenea, soldații au fost înarmați cu armament trimiși de aliați. În vara anului 1917, soldații țărani ai României și-au arătat curajul în luptele de la Mărășești și Mărești, reușind să oprească înaintarea armatei germane Bibliografie 15. Aceste succese nu au putut fi valorificate de către statul român ca urmare a situației revoluționare din Rusia și a încheierii unei pace separate între Rusia bolșevică din Germania. Forțată de împrejurări, România a încheiat un armistițiu, iar apoi Pacea de la București (27 aprilie/7 mai 1918). Condițiile păcii au fost extrem de drastice. Unele dintre acestea au fost: cedarea Austro-Ungariei a 131 de comune și sate, desființarea armatei române, arendarea terenurilor României de către Germania pentru o perioadă de 90 de ani, monopolul Germaniei asupra petrolului Bibliografie 16. România era „plasată într-o stare de dependență politică și economică față de Germania și Austro-Ungaria” Bibliografie 17.
Însă, tratatul nu a fost rectificat de rege, astfel că România a reintrat în război în noiembrie 1918 Bibliografie 18. Tot în acest an, rând pe rând, Basarabia, Bucovina și Transilvania aveau să unească cu România, iar la 1 decembrie 1918 regele Ferdinand și regina Maria intrau în București Bibliografie 19.
În următori ani, aveau să se realizeze două dintre cele mai importante reforme, care fuseseră promise de rege țăranilor: reforma agrară – exproprierea marilor moșii și împărțirea de pământ țăranilor, și acordarea votului universal tuturor bărbaților Bibliografie 20. Iar în martie 1923 a fost adoptată o nouă constituție Bibliografie 21. La 15 octombrie 1922, Ferdinand și Maria au fost încoronați la Alba Iulia, eveniment care nu a fost lipsit de momente sensibile (refuzul lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache de a participa la eveniment, dar și al bisericilor catolice și greco-catolice) Bibliografie 22. Ultimii ani de domnie au fost marcați și de problemele generate de o nouă renunțare la tron a principelui Carol. Prin actul din 4 ianuarie 1926, moștenitor al tronului a fost declarat Mihai Bibliografie 23. Grav bolnav, regele a decedat la 20 iulie 1927 Bibliografie 24.

Bibliografie

1. Constantin I. Stan, Regele Ferdinand I „Întregitorul” (1914-1927), București, Editura Paideia, 2003, p. 8
2. Ioan Scurtu, Istoria Românilor în timpul celor patru regi. Regele Carol I, București, Editura Enciclopedică, 2010, p. 127.
3. Constantin I. Stan, op. cit., p. 12.
4. Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, București, Editura Gessa, 1991, p. 6.
5. Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, București, Editura Gessa, 1991, p. 9
6. Ioan Scurtu, Regele Carol I, București, Editura Enciclopedică, p. 228
7. Glenn E. Torrey, România în Primul Război Mondial, București, Meteor Publishing, 2014, p.17.
8. Ioan Scurtu, Regele Carol I, București, Editura Enciclopedică, p. 239
9. Idem, Regele Ferdinand, București, Editura Enciclopedică, 2004, p. 16.
10. 14 august 1916. Intrarea României în Primul Război Mondial, accesibil online la adresa http://consultantaistorica.ro/blog/14-august-1916-intrarea-romaniei-in-primul-razboi-mondial
11. Keith Hitchins, România. 1866-1947, ediția a IV-a, București, Humanitas, 2013, pp. 305- 307.
12. Keith Hitchins, România. 1866-1947, ediția a IV-a, București, Humanitas, 2013, pp. 307
13. Glenn Torrey, Primul Război Mondial și Unirea din 1918, 221.
14. Keith Hitchins, România. 1866-1947, ediția a IV-a, București, Humanitas, 2013, pp. 308
15. Keith Hitchins, România. 1866-1947, ediția a IV-a, București, Humanitas, 2013, pp. 309-310
16. Ioan Scurtu, Regele Ferdinand.., p. 52-53.
17. Keith Hitchins, România. 1866-1947, ediția a IV-a, București, Humanitas, 2013, pp. 316.
18. Glenn Torrey, art. cit., p. 225, Keith Hitchins, op. cit., p. 320.
19. Keith Hitchins, op. cit., p. 320. Ioan Scurtu, Regele Ferdinand., passim.
20. Scurtu, Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX (1918-1948), București, Paideia, 1999, pp. 94, 95.
21. Gheorghe Iacob, România în epoca modernizării (1859-1963), Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2013, pp. 160-163.
22. Ioan Scurtu, Regele Ferdinand…, p. 122.
23. Ioan Scurtu, Regele Ferdinand…, p. 162
24. Idem, Portrete Politice, Chișinău, Editura Prut Internațional, 2006, p. 33.

Descarcă imaginea

http://imaginitactile.ro/images/9/9d/Regele_Ferdinand_coroan%C4%83.png
:Personalităţi
:II. România Mare