Ion Gheorghe Duca


Ion Gheorghe Duca
__TOC__

Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 50 de ani, cu început de chelie, sprăncene și mustață groasă, nas drept, proeminent, maxilar osos, îmbrăcat în costum.
Textura de linii ușor curbe reprezintă mustața și părul pieptănat pe spate, evidențiat printr-o fâșie îngustă ce conturează fruntea.
Cămașa este redată prin textură cu puncte aglomerate, iar gulerul prin romburi pline în relief.
Sacoul clasic este evidențiat prin textură ondulată.
Poartă cravată reprezentată prin textură simplă.

Date istorice

I. G. Duca (născut 20 decembrie 1879, București – decedat 29 decembrie 1933, Sinaia) a fost om politic liberal și teoretician al liberalismului, ce a ocupat portofolii ministeriale în toate guvernările liberale interbelice, deținând și funcția de prim-ministru (14 noiembrie – 30 decembrie 1933). Cariera lui politică s-a încheiat tragic, fiind ucis de legionari (așa-zișii Nicadori) pe peronul gării Sinaia, în urma măsurilor de represiune ale guvernului pe care îl conducea la adresa Mișcării legionare. Provenit din familia unui inginer din Tutova, Duca urmează studii superioare la Paris unde obține un doctorat în drept. Va intra însă în scurt timp în politică, devenind deputat în anul răscoalei țărănești, 1907. Apropiat de liberali, a evoluat politic în umbra lui Ionel Brătianu, iar după moartea fraților Ionel și Vintilă, a ajuns la conducerea Partidului Liberal. Nu aparținea vreunei grupări de interese economice, fiind în mod atipic, un politician cu avere modestă, ducând o viață materială marcată de simplitate Bibliografie 1.
Bine cultivat, bun orator, creator de memorii cu o scriitură fină, Duca s-a remarcat și prin eleganța discursului Bibliografie 2. Aceste calități nu l-au ajutat însă în cariera politică, domeniu în care i se reproșa lipsa de autoritate și indecizia. Era denumit „fricosul Duca” Bibliografie 3. În ciuda etichetei, a ignorat toate avertismentele care prevesteau planurile ucigașe ale legionarilor și a circulat fără protecție. A fost un politician apropiat de regina Maria care îl descrie în termeni amicali: „prietenul meu Jean Duca, care a fost întotdeauna un companion excelent și care era extraordinar de atent la orice detaliu și orice incident care se ivea în calea lui … Dar din păcate Jean Duca nu mi-a fost niciodată în preajmă la lungile banchete; conversația lui animată, plină de spirit le-ar fi făcut mult mai puțin plictisitoare!” Bibliografie 4.
În schimb, I.G. Duca a fost dezagreat de Carol II, cu atât mai mult cu cât politicianul liberal s-a opus vehement revenirii regelui în țară. Devenind lider al Partidului Național Liberal, în decembrie 1930, după moartea lui Vintilă Brătianu, Duca a fost nevoit să accepte o serie de compromisuri în relația cu Carol, care se reinstalase la tron. În 14 noiembrie 1933 a acceptat funcția de prim-ministru, urmând ca guvernul său să organizeze alegerile și să asigure stabilizarea economică și reinstaurarea prin forță a ordinii. Măsurile vizau în mod direct Mișcarea legionară care a fost scoasă în afara legii, implicând ciocniri violente între forțele de ordine și membri ai mișcării. La două zile după alegerile câștigate de PNL, Duca a fost chemat de rege la Sinaia. La întoarcere, în aceeași seară, a fost ucis pe peronul gării de o rafală de gloanțe. Moartea lui Duca a fost vehement condamnată în presă, dar oamenii politici nu au părut „peste măsură de atinși”. Invocând o răceală, regele nu a participat nici la înmormântare Bibliografie 5. Ulterior s-au emis ipoteze care suspectează implicarea pasivă a regelui în acest atentat Bibliografie 6.

Bibliografie

1. Ion Bitoleanu, Șefi de partide priviți cu ochii vremii lor, Constanța, Editura Ex Ponto, 2006, p. 167.
2. Ion Bitoleanu, op. cit., p. 171.
3. Ion Bitoleanu, op. cit., p. 172.
4. Diana Mandache, Regina Maria a României, Capitole târzii din viața mea. Memorii redescoperite, București, Editura Alfa, 2011, p. 103.
5. N. Iorga, Memorii. Sinuciderea partidelor (1932-1938), vol. VII, București, 1939, p. 127.
6. Valeriu Râpeanu, I.G. Duca, București, Editura Fundației Pro, 2004, p. 111-113.

Descarcă imaginea

:Personalităţi
:II. România Mare