Unirea Transilvaniei

Descrierea imaginii

Imaginea prezintă frontal pe episcopul Iuliu Hossu al Marii Uniri, în mijloc, încadrat în stânga și în dreapta de câte un soldat care ține în mână steagul României, iar alături, în marginea dreaptă se află un funcționar îmbrăcat în civil, care citește actul unirii.

Episcopul este îmbrăcat în veșmânt clerical format dintr-o robă sau rochie dreaptă, lungă, cu mâneci largi, redată prin textură punctată, la fel ca potcapul (pălărie tare și cilindrică).

Este înfășurat pe piept cu un șal tradițional cu ciucuri, prins pe umărul și brațul stâng, reprezentat prin textură de triunghiuri mici și îngroșate.

Cei doi soldați poartă uniformă militară groasă, de iarnă, evidențiată prin textură cu x-uri mici, iar pantalonii sunt prinși în cizme lungi redate pline în relief.

Cele două steaguri ale României sunt alcătuite dintr-un băț lung de care este prins un văl dreptunghic, croit în trei culori, redate în imagine prin trei casete texturate, după cum urmează, dinspre capătul prins de băț, spre exterior: linii oblice și parale pentru culoarea denumită albastru, pătrate îngroșate și mici, pentru culoarea denumită galben și linii ondulate, orizontale și paralele pentru culoarea denumită roșu.

Funcționarul din dreapta, privit din profil, cu fața spre episcop, este îmbrăca în costum cu palton lung și poartă pe cap un joben sau o pălărie rotundă cu bor scurt curbat, redată prin textură punctată.

În mâini ține un document degat del Unirea cu Tranilvania, evidențiat printr-un dreptunghi conturat de linie îngroșată.

Date istorice

La momentul izbucnirii Primului Război Mondial Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, fiind una dintre provinciile Ungariei, astfel că reprezentanții săi negociau cu guvernul de la Budapesta, spre deosebire de românii bucovineni care erau prezenți direct în parlamentul imperial de la Viena. Începând cu 1913 au fost purtate negocieri între membrii Partidului Național, condus de Iuliu Maniu și guvernul maghiar, pentru o îmbunătățire a relațiilor dintre cele două părți însă acestea au fost oprite în 1914, după ce nu s-a putut ajunge la o înțelegere. De asemenea, Partidul Național, în semn de protest, și-a întrerupt activitatea politică Bibliografie 1.
Războiul a îngreunat și mai mult condiția românilor transilvăneni, mai ales după ce în 1916 România intrase în conflict împotriva Puterilor Centrale. În aceste condiții, în decembrie 1917, Partidul Național își reia activitatea Bibliografie 2, deși până la schimbarea cursului războiului nu puteau face multe, fiind blocați de inabilitatea României înfrânte de a le ajuta cauza. Întoarcerea cursului conflagrației pe Frontul de Vest și înfrângerea iminentă a Puterilor Centrale a dat un nou avânt ambițiilor naționale. Astfel, în 12 octombrie 1918, membrii Partidului Național cer convocarea unei adunări naționale, iar în 31 octombrie este întrunit Consiliul Național Român. Scopul acestuia era de a negocia cu guvernul maghiar, însă din nou rezultatul nu a fost unul pozitiv. Acest eșec a favorizat întrunirea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, unde au participat 100.000 de delegați și care a hotărât la 1 decembrie 1918 unirea cu România Bibliografie 3.
În 2 decembrie este ales la Alba Iulia Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria, fiind prezidat de Iuliu Maniu. Printre membrii marcanți ai acestuia îi enumerăm pe Vasile Goldiș, Emil Hațieganu, Vasile Lucaciu și Valeriu Braniște. A fost dizolvat în 4 aprilie 1920 Bibliografie 4.
Bibliografie
1. Vlad Georgescu, The Romanians: A History, Ohio State University Press, Columbus, 1991, pp.159-160.
2. Keith Hitchins, România. 1866-1947, Humanitas, Ediția a IV-a, București, 2013, pp.321-323 .
3. Ibidem, p.323
4. Gheorghe Iancu, Justiție Românească în Transilvania (1919), Editura Ecumenica Press, Cluj-Napoca, 2006, pp.10-12.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/nia_Episcop_Hossu_-_Bor200155oi_Maria.png