Guvernul Goga-Cuza

Descrierea imaginii

Date istorice

Guvernul Goga-Cuza (29 decembrie 1937 –10 februarie 1938) a fost numit de Regele Carol II ca urmare a rezultatelor alegerilor din 1937, în urma cărora niciun partid nu a obținut scorul necesar (cel puțin 40% din voturi) pentru formarea guvernului. Situația apărea pentru prima dată în alegerile postbelice, pe fondul unei confuzii generalizate și a unei neîncrederi crescute a populației în partidele tradiționale. În același timp, Garda de Fier obținuse un scor ridicat, ce a plasat formațiunea pe locul al treilea. În aceste condiții, regele încredințează mandatul lui Octavian Goga, lider al Partidului Național-Creștin, o formațiune slabă, fără aderențe la mase, dar care putea fi astfel ușor controlată și care avea un program de extremă dreaptă ce concura pe cel al Gărzii. PNC fusese creat în 1935, ca urmare a fuziunii dintre Partidul Național Agrar condus de Goga și Liga Apărării Național Creștine (LANC), partid naționalist antisemit condus de A.C. Cuza. Fidel regelui, Goga acceptă poziția, chiar dacă principalele ministere erau alocate grupării național-țărăniste de centru reprezentate de Armand Călinescu și altor membri ai camarilei Bibliografie 1.
În scurta guvernare de 44 de zile, guvernul Goga-Cuza deschide calea persecuțiilor anti-evreiești, prin implementarea primelor măsuri legislative antisemite ce includeau suprimarea presei conduse de jurnaliști evrei (principalele titluri – Adevărul, Dimineața, Lupta), retragerea permiselor CFR pentru călători evrei și retragerea brevetelor de desfacere a băuturilor spirtoase. Aceste măsuri nu au satisfăcut însă pornirile antisemite ale lui A.C. Cuza care solicita aplicarea întregului program antievreiesc dezvoltat de LANC. Cea mai gravă măsură a constat însă în emiterea Decretului nr. 169 pentru revizuirea cetățeniei (22 ianuarie 1938) prin care evreilor li se solicita, în termen de 20 de zile, depunerea la primării a actelor care să dovedească că nu s-au stabilit în România, în condiții ilegale, între 1918-1924. Timpul scurt și abuzurile unor funcționari publici au determinat ca cerința să nu poată fi îndeplinită de peste 200.000 evrei care au pierdut cetățenia română Bibliografie 2. Puterile occidentale au condamnat vehement dispunerea acestor măsuri, iar evreii au ripostat prin măsuri de tip economic, ce includeau transferul banilor din conturile românești în băncile din străinătate Bibliografie 3.
Pe plan extern, guvernul a menținut orientarea tradițională spre puterile occidentale, deși Goga era un susținător al regimurilor totalitariste din Germania și Italia. Pe acest fond, marcat și de măsurile represive dispuse de Ministerul de Interne condus de Armand Călinescu împotriva legionarilor, Goga inițiază negocieri cu partidul legionar Totul pentru Țară, în vederea colaborării la viitoarele alegeri Bibliografie 4. Nemulțumirile populației legate de criza creditului, șomaj, neîncrederea în guvernul Goga și partide, în general, au constituit cadrul favorabil prin care Carol a făcut pasul final și a instaurat dictatura regală. În 10 februarie, Goga a fost primit în audiență pentru chestiuni curente, ocazie cu care i s-a comunicat decizia alcătuirii unui guvern de uniune națională. În noaptea de 10/11 februarie a avut loc lovitura de stat ce desființa regimul parlamentar-constituțional, punând capăt astfel și scurtei guvernări Goga-Cuza Bibliografie 5.
Bibliografie
1. Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947). Carol al II-lea, vol. III, București, Editura Enciclopedică, 2004, p. 221-222.
2. Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport final, Iași, Polirom, 2004, p. 80.
3. Carol Iancu, Evreii din România. 1919-1938. De la emancipare la marginalizare, București, Hasefer, 2000, p. 260.
4. Ioan Scurtu, op. cit., p. 226.
5. Ioan Scurtu, op. cit., p. 228.

Descarcă imaginea