Descrierea imaginii
Este o imagine cu o parte de tranșee din bătălia de la Mărăști.
În partea de sus este un deal (cu textură cu pătrate în relief).
Dedesubt este un gard de lemne (cu textura cu linii verticale în relief), în mijlocul căruia este o poartă.
În centrul imaginii, Regele Ferdinand, privit frontal, coboară pe scări din tranșee, ținând în mâna sa dreaptă o cravașă.
Lângă scări, în partea stângă a imaginii se află un soldat care stă cu spatele la privitor, dar cu fața spre rege.
Date istorice
În vara anului 1917, în condiţiile în care Moldova rămăsese singurul teritoriul românesc neocupat de trupele Puterilor Centrale, atenţia Marelui Cartier General Român era îndreptată spre acţiuni de respingere a atacurilor germano-austro-ungare, care vizau scoaterea României din război şi ocuparea totală a ţării. Între 24 iulie şi 19 august 1917 s-a desfăşurat prima bătălie de la Mărăşti, în care trupele române, sprijinite de cele ruse, au urmărit încercuirea şi înfrângerea Armatei a 9-a germane. Planul românesc prevedea ca Armata 1 Română să atace în zona Nămoloasa, iar, în subsidiar, Armata a 2-a, sub comanda generalului Alexandru Averescu, să atace către Mărăşti, trecând peste poziţiile defensive germano-austro-ungare, pentru a recuceri poziţiile de la Poiana Încărcătoarea-Răcoasa Bibliografie 1.
Atacul în zona Nămoloasa a fost iniţial programat să înceapă la 22 iulie 1917, însă ploaia şi ceaţa au afectat direcţia focului de artilerie care trebuia să susţină atacul infanteriei româno-ruse aşa încât s-a hotărât amânarea atacului cu 48 de ore Bibliografie 2. Totuşi, în timpul celor două zile, 200 de tunuri româneşti şi tot atâtea ruseşti au lansat un număr foarte mare de proiectile asupra poziţiilor defensive germane, care erau bine cunoscute datorită fotografiilor făcute de avioanele de recunoaştere, distrugându-le Bibliografie 3.
În timpul nopţii de 23 spre 24 iulie, micul sat care a dat numele bătăliei, Mărăşti, a fost cuprins de flăcări, iar cu puţin timp de atac au fost lansate şi proiectile cu gaz toxic Bibliografie 4. Ofensiva infanteriei a început la 24 iulie 1917, prin atacul Diviziei a 3-a Române, care a rupt apărarea germană. Regimentul 22 „Mircea” a luptat eroic în zona satului Mărăşti şi a ocupat dealul Mănăstioara. După prima zi de luptă, frontul inamic fusese spart între 3 şi 10 km şi fuseseră capturaţi prizonieri şi material de război Bibliografie 5. În ziua următoare s-a înaintat cu 2 km de front. În condiţiile prăbuşirii ofensivei ruseşti în Galiţia, trupele ruse din Moldova s-au deplasat către Bucovina. Ca urmare, comandamentul român a anulat atacul de la Nămoloasa şi a oprit ofensiva de la Mărăşti. Totuşi, generalul Alexandru Averescu a continuat ofensiva pe Valea Putnei, către Soveja-Rucăreni. S-au dus lupte grele, la care au participat trupe româneşti de infanterie şi de vânători de munte. Pe 28 iulie trupele române au ocupat dealul Boina Neagră, iar, mai apoi, muntele Tiua Neagră Bibliografie 6. La 30 iulie frontul s-a stabilizat, iar bătălia a luat sfârşit Bibliografie 7.
Această confruntare a reprezentat un moment de cotitură în operaţiunile militare de pe frontul românesc, refăcute după dezastrul din anul anterior, trupele româneşti au spart frontul inamic, capturând prizonieri şi tehnică de luptă. Într-o săptămână, Armata a 2-a română şi trupele ruseşti au recuperat aproape 500 de kilometri pătraţi de teritoriu ocupat de germani, eliberând 30 de sate. 3 000 de soldaţi germani şi austro-ungari au fost luaţi prizonieri şi cel puţin 60 de tunuri au fost capturate Bibliografie 8. Totuşi, costul succesului a fost destul de mare, pierderile româneşti ridicându-se la 1 469 de morţi, 3 052 răniţi şi 367 dispăruţi Bibliografie 9.
Ecourile victoriei de la Mărăşti au fost puternice în societatea românească a vremii, deoarece a demonstrat că soldaţii români, dacă erau bine pregătiţi şi echipaţi, puteau lupta de la egal la egal cu inamicii. Succesul a ridicat moralul populaţiei şi a dat încredere soldaţilor şi ofiţerilor, producând totodată un important precedent pentru bătăliile de la Mărăşeşti şi Oituz, care au urmat curând. Pentru Averescu însuşi, bătălia de la Mărăşti s-a dovedit a fi apogeul carierei militare, fapt ce i-a sporit prestigiul şi popularitatea, pe care, mai târziu, şi-a construit cariera politică Bibliografie 10. Pentru Puterile Centrale, bătălia de la Mărăşti a avut consecinţe negative, dincolo de pierderile materiale, deoarece le-a forţat să-şi reducă operaţiunile militare din alte zone pentru a trimite întăriri pe frontul din România.
Bibliografie
1,2,3,4. Glenn E. Torrey, The Romanian Battlefront in World War I, University Press of Kansas, 2011, p. 200-2004, p. 200.
5,6. Mihail E. Ionescu, Zile epopeice: iulie 1917 – de la Mărăşti la Marele Cartier General, Editura Militară, Bucureşti, 1989, p. 130 şi următoarele.
7. Gheorghe A. Dabija, Armata română în războiul mondial 1916-1918, volum IV, Editura IG Hertz, 1936, p. 141-143.
8. Alexandru Ioaniţiu, Războiul României 1916-1918, Tipografia Geniului, Bucureşti, 1929, p. 314.
9. Gheorghe A. Dabija, op. cit., p. 145-151.
10. Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu: militarul, omul politic, legenda, Editura Militară, Bucureşti, 2005, p. 181-182.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Marasti.png
