Descrierea imaginii
Imaginea prezintă fața unei persoane care exprimă emoția denumită tristețe. Această stare emoțională este reflectată în exterior, prin intermediul mimicii și expresiei faciale. Mușchii feței sunt în număr de patruzeci și doi, pentru a putea acționa, în funcție de emoția resimțită, elementele faciale: frunte, sprâncene, pleoape, nas, obraji, buze, bărbie.
Fața este ovală, redată goală, cu frunte lată și maxilar pătrățos. Urechile largi, de-o parte și de alta a marginii feței sunt redate ca două ovaluri alungite pe verticală și tăiate sau cutate de o linie curbă în partea de sus, desemnând pavilionul urechii. Nasul, pe centrul feței, este lung și se termină la bază, deasupra buzelor, cu un vârf bombat cu nări largi, de-o parte și de alta.
Sprâncenele de sub frunte sunt redate ca două linii înclinate, ușor curbate spre colțurile din exterior, și pline în relief. Ochii sunt redați ca două ovale orizontale goale, în centrul cărora se află globul ocular evidențiat printr-un cerc îngroșat.
Gura de sub nas are buzele de sus și de jos lipite. Buza de sus este redată printr-o linie mai subțire și plină în relief. Buza de jos este mai reliefată, bombată și redată printr-un semicerc gol, cu marginea curbată în partea de jos.
Părul de pe cap este scurt, începând de la limita frunții, și de-o parte și de alta încadrează fața pănă deasupra urechilor, în stânga și în dreapta, fiind redat prin textură de linii frânte, orizontale și paralele.
În cazul tristeții, fruntea este puțin încrețită, sprâncenele sunt ridicate spre frunte și coborâte cu colțurile arcuite înspre urechi, ochii ușor îngustați de pleopele mai lăsate. Gura are buzele suprapuse neuniform, astfel că, buza de sus este acoperită mai mult de buza de jos ieșită în exterior. Buza de jos pare mai mare, mai bombată și mai plină, datorită mușchilor de sub ea, de la bărbie, care o împinge mai înafară.
Gura este închisă, și fața posomorâtă. Colțurile din stânga și dreapta gurii sunt ușor coborâte aici, în cazul tristeții, decât în stările de fericire sau bucurie, unde sunt mult ridicate și arcuite în sus.
Date suplimentare
Din punct de vedere etimologic, înțelesul termenului emoție este impulsul care induce acțiuni ale ființelor.
În psihologie, emoțiile sunt definite ca fiind acele sentimente sau percepții asupra elementelor și relațiilor realității sau imaginației. Aceste sentimente sunt exprimate fizic prin anumite funcții fiziologice, cum ar fi modificări ale respirației, transpirație sau alterări ale ritmului cardiac și includ unele reacții comportamentale, cum ar fi relaxarea, bunăstarea, anxietatea, stresul, depresia, agresivitatea sau plânsul.
Cu ajutorul emoțiilor oamenii pot stabili mai multe comportamente de adaptare pentru organism. De exemplu starea de atac, evadare, căutare a confortului, ajutarea oamenilor, etc.
Emoțiile se manifestă, de asemenea, prin schimbări semnificative ale tonului și modulației vocii. Aceste schimbări comportamentale sunt importante deoarece ajută la comunicarea emoțiilor celorlalțI oameni.
Emoțiile sunt o stare psihologică complexă care implică trei componente distincte: o experiență subiectivă, un răspuns fiziologic și un răspuns comportamental sau expresiv.
Ființa umană este o ființă foarte complexă care poate trece printr-o mare varietate de emoții. Una dintre acestea este tristețea.
Tristețea reprezintă o reacție la o pierdere sau situație adversă de care o persoană se simte depășită.
Cei mai frecvenți declanșatori ai tristeții sunt de obicei pierderea unei persoane, a unui obiect sau a unui obiectiv foarte important sau experiența unei situații adverse, de cele mai multe ori imprevizibilă. Aceștia pot fi declanșatori și pentru alte emoții negative, cum ar fi furia. Faptul determinant pentru a înțelege dacă o persoană se confruntă cu tristețea sau cu furia într-o anumită situație, va depinde în mod fundamental de existența unei posibilități de a redresa situația. În cazul în care această posibilitate există, atunci emoția pe care o va simți poate fi furie, dar dacă, persoana consideră că nu se mai poate face nimic pentru a îmbunătăți situația, atunci va simți în mod predominant tristețe.
Nu toți oamenii se întristează în aceleași situații și nu toți reacționează cu aceeași intensitate în relație cu acestea.
Tristețea este o emoție adeseori accentuată de o stimă de sine scăzută, o posibilitate excelentă de a simți vinovăție și un grad ridicat de exigență față de propria persoană.
O persoană cu o gândire explicativ pesimistă, consideră de obicei că este cauza a tot ceea ce i se întâmplă negativ în viață. În timp ce evenimentele norocoase sunt doar un produs al întâmplării și nu au nimic de-a face cu persoana sa.
Oamenii deosebit de rigizi, cu un înalt simț al datoriei, care sunt exigenți cu ceea ce consideră etic și moral, au o predispoziție uimitoare de a simți tristețe, deoarece au o capacitate redusă de a se adapta la schimbări.
Persoana tristă prezintă, printre altele, o creștere a tonusului muscular, un ritm respirator stabil chiar dacă amplitudinea respiratorie este mai mare, o creștere a ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, etc.
O persoană tristă se va mișca mai lent, va avea capul plecat, tonul vocii și fluența verbală îi vor scădea, iar unele persoane, depinzând de situație, pot plânge.
Una dintre consecințele care generează cel mai mare impact în viața de zi cu zi a unei persoane triste are legătură cu aspectele cognitive , deoarece tristețea generează erori în procesele de gândire, determinând persoanele să piardă capacitatea de a lua decizii coerente.
Persoana tristă tinde să aibă gânduri rigide, arătându-se incapabilă de a evalua opțiuni alternative, mai ales atunci când planurile de acțiune întreprinse anterior au eșuat.
Bibliografie
- https://institutosalamanca.com/blog/las-emociones-y-su-importancia-en-la-psicologia/ (accesat 25.06.2021)
- https://www.discapnet.es/areas-tematicas/salud/recursos/guia-de-las-emociones/tristeza (accesat 25.06.2021)
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2021/07/0009.jpg
