Descrierea imaginii

Imaginea prezintă fața unei persoane care exprimă emoția denumită rușine. Această stare emoțională este reflectată în exterior, prin intermediul mimicii și expresiei faciale. Mușchii feței sunt în număr de patruzeci și doi, pentru a putea acționa, în funcție de emoția resimțită, elementele faciale: frunte, sprâncene, pleoape, nas, obraji, buze, bărbie.

Fața este ovală, redată goală, cu frunte lată și maxilar pătrățos. Urechile largi, de-o parte și de alta a marginii feței sunt redate ca două ovaluri alungite pe verticală, desemnând pavilionul urechii. Nasul, pe centrul feței, este lung și se termină la bază, deasupra buzelor, cu un vârf bombat cu nări largi, de-o parte și de alta.

Sprâncenele de sub frunte sunt redate ca două linii orizontale, ușor curbate spre tâmple, pline în relief. Ochii sunt redați ca două ovale orizontale goale, în centrul cărora se află globul ocular evidențiat printr-un cerc îngroșat.

Gura de sub nas are buzele de sus și de jos lipite. Buza de jos este redată printr-o linie mai subțire și îngroșată. Buza de sus este mai reliefată, bombată și redată plină în relief.

Părul de pe cap este tuns scurt, începând de la limita frunții, și de-o parte și de alta încadrează fața pănă deasupra urechilor, în stânga și în dreapta, și este redat plin în relief.

În cazul rușinii, ochii sunt îngustați de pleoapele foarte coborâte, evidențiate prin câte o linie scurtă și orizontală, deasupra ochilor, imediat sub sprâncene. Obrajii din stânga și dreapta nasului, imediat sub ochi, se înfierbântă, formând acei bujori în obrăjori,și sunt scoși în relief aici prin câte un cerc umplut cu textură de grilaj

Gura are buzele suprapuse neuniform, astfel că, buza de jos este retrasă și acoperită mai mult de buza de sus ieșită în exterior. În același timp se formează gropițe de-o parte și de alta a gurii, deoarece buzele și pielea sunt întinse pe orizontală. Astfel, deasupra, obrajii sunt mai bombați, iar în colțurile gurii apar aceste mici cute redate prin două linii întrerupte, scurte și curbate, în stânga și în dreapta buzelor.

Date suplimentare

Din punct de vedere etimologic, înțelesul termenului emoție este impulsul care induce acțiuni ale ființelor.

În psihologie, emoțiile sunt definite ca fiind acele sentimente sau percepții asupra elementelor și relațiilor realității sau imaginației. Aceste sentimente sunt exprimate fizic prin anumite funcții fiziologice, cum ar fi modificări ale respirației, transpirație sau alterări ale ritmului cardiac și includ unele reacții comportamentale, cum ar fi relaxarea, bunăstarea, anxietatea, stresul, depresia, agresivitatea sau plânsul.

Cu ajutorul emoțiilor oamenii pot stabili mai multe comportamente de adaptare pentru organism. De exemplu starea de atac, evadare, căutare a confortului, ajutarea oamenilor, etc.

Emoțiile se manifestă, de asemenea, prin schimbări semnificative ale tonului și modulației vocii. Aceste schimbări comportamentale sunt importante deoarece ajută la comunicarea emoțiilor celorlalțI oameni.

Emoțiile sunt o stare psihologică complexă care implică trei componente distincte: o experiență subiectivă, un răspuns fiziologic și un răspuns comportamental sau expresiv.

Ființa umană este o ființă foarte complexă care poate trece printr-o mare varietate de emoții. Una dintre acestea este rușinea.

Atunci când oamenii sunt conștienți că au comis o greșeală aceștia pot experimenta rușinea. Aceasta poate fi resimțită  și atunci când o persoană crede că ceilalți vor râde de pe seama sa. Sau atunci când o situație este nouă, când persoana se simte expusă, observată sau urmărită.

Rușinea este una dintre cele mai personale, interioare și ascunse emoții din registrul emoțional al oamenilor, care nu sunt evidente. Emoția care nu este exprimată, dar care nu tace. O emoție invizibilă, evidentă doar în momentele în care oamenii sunt expuși altora și care are ca rezultat înroșirea obrajilor. În plus, alte semne corporale sunt de obicei frecvente: privirea în pământ, capul plecat.

Rușinea este o emoție care influențează un spectru larg de emoții și sentimente. Una din principalele emoții cu care aceasta se asociază este vinovăția.

Rușinea este emoția protecției, a secretelor, a ideii „nu vei ști ceea ce nu vreau să știi”, care evită privirea critică a celuilalt. Chiar și în situații care nu prezintă un risc, oamenii pot crede că sunt în pericol și asta îi face să se rușineze, fără să părăsească zona lor de confort, deschizând un decalaj în relația cu celălalt.

Rușinea se referă la ceilalți, caracterul său social este evident, deoarece oamenii se simt rușinați înainte de a fi expuși în fața altora.

Cea mai evidentă formă a rușinii este cea care apare atunci când sunt realizate acțiuni greșite sau acțiuni  care creează un sentiment de disconfort și autocritică negativă pentru că acestea nu au fost în conformitate cu regulile și / sau valorile personale și sociale. Poate fi legată de pierderea demnității și de confruntarea cu sistemul de valori. În această situație, rușinea este asociată cu moralitatea.

Rușinea este asociată cu propria  nesiguranță . Atunci când oamenii se gândesc că nu sunt pe măsura așteptărilor sau că nu se ridică la înălțimea acțiunii. Sunt paralizați când se simt expuși și simt că deficiențele lor pot deveni vizibile. În acest caz, rușinea este legată de teama de privirea și judecata celorlalți. Aceasta îi împiedică pe oameni să se expună la situații de creștere personală. Apare sentimentul de inferioritate care îi face să pară vulnerabili în fața celorlalți.

Bibliografie

  1. https://institutosalamanca.com/blog/las-emociones-y-su-importancia-en-la-psicologia/ (accesat 25.06.2021)
  2.  https://centta.es/articulos-propios/la-verguenza-una-emocion-a-superar (accesat 25.06.2021)
  3.  http://www.auladeelena.com/2015/01/emocionario-verguenza.html (accesat 25.06.2021)

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2021/07/0013.jpg