Descrierea imaginii

Imaginea prezintă un teren de fotbal de formă dreptunghică, privit de sus.
Terenul este împărțit în două părți egale cu o linie mediană pe centru și un cerc în mijloc. Este reprezentat prin textură de linii verticale și paralele, reprezentând iarba.
Fiecare jumătate are în margine o poartă, redată prin textură cu puncte pline în relief.
În fața porții este marcat un dreptunghi denumit „suprafață de poartă” sau „careu mic”.
Careul mic este plasat în interiorul altui dreptunghi mai mare denumit „suprafață de pedeapsă” sau „careu mare”.
La exteriorul careului mare este marcat pe mijloc un semicerc din care se poate efectua lovitura de pedeapsă.
Aceste suprafețe sunt evidențiate prin textură punctată, împreună cu cercul din mijlocul terenului.
În colțurile terenului de fotbal sunt redate sferturi ce cerc, reprezentând stegulețele.

Date istorice

Terenul de fotbal este o suprafață dreptunghiulară pe care se desfășoară jocul de fotbal. În general, acesta este o suprafață acoperită cu iarbă naturală, dar poate fi și o suprafață acoperită cu iarbă artificială. Culoarea terenului de fotbal trebuie să fie verde.

Spre deosebire de suprafața cu iarbă naturală, terenul de fotbal cu iarbă artificială este durabil, rezistent și sigur, oferind joc nelimitat și întreținere redusă.

Terenul de joc este delimitat de două linii mai lungi, numite linii de margine și de două linii mai scurte, numite linii de poartă. Liniile de margine au o lungime cuprinsă între 90-120 metri, iar liniile de poartă între 45-90 metri.

Lungimea terenului de joc destinat meciurilor oficiale internaționale, trebuie să fie cuprinsă între 90-110 metri, iar lățimea acestuia trebuie să aibă între 50-75 metri.

Terenul de fotbal este marcat de linii albe, cu o lățime de cel mult 12 centimetri. El este împărțit în două jumătăți cu o linie mediană pe centru și un cerc în mijloc. Fiecare jumătate are o poartă, așezată la capătul terenului. Porțile sunt alcătuite din doi stâlpi verticali (la o distanță de 7 metri unul de altul), uniți în partea de sus de o bară orizontală. Stâlpii și bara, de culoare albă, pot fi de formă dreptunghiulară, rotundă sau ovală, făcuți din lemn sau oțel și au aceeași lățime și grosime, care nu depășește 12 centimetri. 

În spatele porților sunt montate plase, pentru a nu lăsa mingea să treacă prin ele, deși acestea nu sunt obligatorii prin regulament. Mingea trebuie să fie rotundă, fabricată dintr-un material potrivit, cu o greutate între 410-450 grame.

La fiecare capăt al terenului de fotbal, în fața porții, se află o suprafață în formă de dreptunghi, denumită ,,suprafață de poartă” sau ,,careu mic”, cu o lungime de 18 metri și o lățime de 5 metri și jumătate. Careul mic este așezat în interiorul unui alt dreptunghi de dimensiuni mai mari, denumit ,,suprafață de pedeapsă” sau ,,careu mare”, cu o lungime de 40 metri și o lățime de 16 metri și jumătate.

În exteriorul fiecărei suprafețe de pedeapsă este marcat în mijloc un semicerc din care se execută de către un jucător, lovitura de pedeapsă, cunoscută ca lovitura de la 11 metri.

La fiecare colț al terenului de joc, există un steag cu o înălțime de cel puțin 150 centimetri,  care nu trebuie să aibă vârful ascuțit.

Cele mai populare terenuri de fotbal sunt: ,,Santiago Bernabeu”, stadion pe care joacă echipa spaniolă Real Madrid, ,,Camp Nou”, arena uneia dintre cele mai mari echipe de fotbal din lume,  FC Barcelona, ,,Old Trafford”, care găzduiește meciurile echipei Manchester United, din Anglia, și altele.

Pe lângă terenurile cu dimensiuni standard, există terenuri speciale pe care joacă fotbaliștii nevăzători. Sunt un sfert din cele normale și au porți mai mici. Terenul este împărțit în trei zone: zona portarului, o zonă de mijloc și o zonă de atac. Fiecare echipă are patru jucători de câmp nevăzători și un portar care are vederea normală sau parțial normală, ce va avea funcția de ghid. Mingea este sferică și are în ea niște clopoței, ca să se poată orienta jucătorii. Meciul se desfășoară pe durata  a două reprize de câte 25 de minute fiecare, iar pauza este de 10 minute. 

Fotbalul pentru nevăzători a ajuns în România în anul 2013, la Cluj Napoca.

De asemenea, există un sport de echipă, creat special pentru jucătorii cu deficiențe de vedere, numit ,,goalball”. Se joacă în sală, de obicei pe un teren de volei. Jucătorii concurează în echipe de trei și încearcă să arunce cu mâna în poarta adversarilor o minge, care are în ea clopoței, nu să o lovească.

Bibliografie

  1. Gazon sintetic – Descriere generală, disponibil online la https://www.atlassport.ro/pardoselisportive/gazon-sintetic/, accesat la 13 decembrie 2019.
  2. Tot ce trebuie să știm despre dimensiunile terenului de fotbal, disponibil la  https://povestidindeplasare.ro/dimensiuni-teren-fotbal/, accesat la 13 decembrie 2019
  3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Teren_de_fotbal, accesat la 13 decembrie 2019
  4. Cum să joci fotbal pe întuneric? Echipa care a calificat România la Campionatul  European, disponibil online la https://www.digi24.ro/stiri/sport/fotbal/cum-e-sa-joci-fotbal-pe-intuneric-echipa-care-a-calificat-romania-la-campionatul-european-1106030, accesat la 14 decembrie 2019
  5. https://en.wikipedia.org/wiki/Goalball, accesat la 14 decembrie 2019

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/teren_de_fotbal_-_Maria_Bucurenciu.png