Descrierea imaginii
Este o imagine a bicicletei, privită din lateral, îndreptată spre stânga.
Are o înălțime mică, cu șaua joasă și lată și ghidon înalt în formă de triunghi cu vârful în jos.
Scheletul de oțel al bicicletei este reprezentat cu linie îngroșată.
Cadrul sau scheletul este mărginit, stânga și dreapta jos, de două roți de dimensiune medie, cu pedala poziționată central față de acestea, fiind redată plin în relief.
Anvelopele (cauciucurile) sunt evidențiate pline în relief.
Apărătorile de deasupra roților sunt reprezentate cu semicercuri goale.
Ghidonul din față prezintă două mânere alungite și îndoite spre margini, redate prin două linii îngroșate.
Informații generale
În anii care au urmat morții lui Stalin, urmașii săi de la conducerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice au demarat un amplu proces de investiții în sectoarele economice producătoare a bunurilor de larg consum, în scopul îmbunătățirii nivelului de trai al populației (Bibliografie 1). Acest proces, în grade și măsuri diferite, este detectabil atât în URSS pe parcursul anilor 1950 și 1960, cât și în statele comuniste din Europa Centrală și Răsăriteană aflate în sfera sovietică de dominație.
Un astfel de bun de larg consum a fost bicicleta, pentru prima dată produsă și vândută la scară de masă în România comunistă începând cu mijlocul anilor ’50. Prima bicicletă românească fabricată în perioada comunistă s-a numit „Victoria”, și a început să fie produsă în 1954 de către Uzina „6 Martie” din Zărnești. Același complex industrial, care în secret fabrica de fapt armament, a început să asambleze, începând cu anul 1967, bicicletele „Tohan” (pentru adulți) și „Pionier” (pentru copii) (Bibliografie 2). Cea mai populară și longevivă marcă s-a dovedit a fi însă Pegas. Inaugurată în 1972, producția bicicletelor Pegas a supraviețuit căderii regimului comunist din 1989, fiind stopată în 2005 nu atât de dificultățile economice ale tranziției postcomuniste, cât mai ales de concurența pe care o reprezentau noile modele de biciclete provenite de pe piețele asiatice (Bibliografie 3) sau occidentale.
În anii ‘70, conform datelor oficiale, Uzina Mecanică Tohan din Zărnești a produs între 16.000 și 17.000 de biciclete pe lună (Bibliografie 4), aceste cifre impresionante fiind determinate în primul rând de prețul relativ scăzut cu care au fost puse în vânzare pe piața autohtonă. Ținând cont de durata lor de viață extrem de mare, de peste 40 de ani în condițiile unei întrețineri minimale, la nivelul anului 1986 o bicicletă Pegas nouă costa 1.680 de lei, în timp ce valoarea unui salariu mediu se situa la aproximativ 2.000 de lei. Bicicleta Pegas a reprezentat una dintre mărcile devenite în timp un veritabil simbol al epocii socialiste.
Bibliografie
1. Peter Kenez, A History of the Soviet Union from the Beginning to the End, ed. a II-a, Cambridge University Press, New York, 2006, pp. 190-222.
2. Adrian N. Ionescu, Pegas în viață, Mobra în istorie, în Jurnalul Național, articol disponibil online la adresa: https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/pegas-in-viata-mobra-in-istorie-70298.html accesat la 22.11.2018.
3. Fabrica de biciclete a murit, bombele au rămas, în Adevărul, articol disponibil online la adresa: https://adevarul.ro/locale/brasov/fabrica-biciclete-murit-bombele-ramas-1_50aca2277c42d5a663873f90/index.html accesat la 22.11.2018.
4. Fabrica de armament Tohan își mărită acoperirea, articol disponibil online la adresa: https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1235311-fabrica-armament-tohan-isi-marita-acoperirea-bicicletele.htm accesat la 22.11.2018.
Descarcă imaginea
