Descrierea imaginii
Imaginea prezintă harta județului Tulcea, situat în marginea sud-estică a țării, delimitat de județele vecine printr-o linie îngroșată, neregulată și închisă, și de granița de nord cu Ucraina, și de nord-vest cu Republica Moldova printr-o linie plină în relief.
Județele și regiunile vecine sunt: la nord-est – Galați, în est – Marea Neagră, în sud – Constanța, la vest – Brăila.
În partea marginea central nordică este ilustrat orașul reședintă de județ, respectiv Tulcea, marcat printr-un pătrat plin în relief.
Granița naturală cu Republica Moldova și Ucraina este marcată de Fluviul Dunărea și Brațul Chilia din nord, ilustrat pe hartă în marginea nordică a județului printr-o linie subțire, paralelă cu linia plină în relief.
Harta prezintă formele de relief dominante pe suprafața județului Tulcea, respectiv zona joasă de câmpie, care se extinde pe toată aria județului, datorită proximității sale față de Lunca Dunării și Delta Dunării, din partea nordică și nord-estică a țării. Deși prezintă altitudini joase de câmpie, totuși, din punct d vedere structural și geologic acestea sunt podișuri extracarpatice cu aspect peneplenizat, adică nu sunt înalte, par tocite și netede, cu formă plană sau ușor ondulată, rezultată din acțiunea de erodare de către factorii climatici și de apele curgătoare ale fostelor structuri de orogen vechi. Așadar această zonă joasă se constituie din Podișul Dobrogei ce cuprinde aici subdiviziunile: Dealurile Tulcei din nord-vest, mai jos de municipiul Tulcea, Culmea Niculițel din stânga, la nord și nord-vest, alături de Podișul Babadagului, din jumătatea sudică și sud-vestică.
Nord-estul județului este ocupat de Delta Dunării, intrată în patrimoniul mondial UNESCO în anul o mie nouă sute nouăzeci și unu, fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România, ca parc național și ca zonă umedă de importanță internațională. (2) După mărime este a doua deltă din Europa, după Delta Volgăi din Rusia. Delta Dunării este alcătuită din câmpii deltaice, zone mlăștinoase și bălți, cu vegetație specifică deltei și cu cele mai mici altitudini unde s-au construit sate. Delta este o formă de relief similară cu o pâlnie, unde s-au acumulat aluviuni de mâl și nisip purtate de ape curgătoare mari, cum este fluviul Dunărea, la gura de vârsare a fluviului, în lipsa unor curenți litorali sau a unei pante înalte a reliefului care să favorizeze trecerea lor în mare. În cazul de față, Dunărea s-a împărțit în trei brațe, deci a căpătat trei guri de vărsare, respectiv: Brațul Chilia în nord, Brațul Sulina pe centru și Brațul Sfântul Gheorghe în sud, fapt care a dus la extinderea deltei și forma ei actuală.
Parcul Național Delta Dunării cuprinde mai multe rezervații naturale, printre care amintim: Pădurea Letea cea mai veche, Pădurea Babadag-Codru, a cărei floră cuprinde stejarul, coada șoricelului, bujorul românesc și cimbrul ca specii rare, alături de Complexul Sacalin Zătoane, o rezervație avifaunistică din extremitatea central-estică a județului, aproape de gura de vârsare a Brațului Sfântul Gheorghe în Marea Neagră. Aici s-a format din aluviuni Insula Sacalin, la care turiștii nu au acces. Pe teritoriul și în vecinătatea parcului național se află mai multe obiective de interes turistic: Biserica ortodoxă „Buna Vestire” și Moscheea Azizyie sau Geamia Sultanului Abdulaziz) din Tulcea, așezarea greco-indigenă din satul Sălcioara, Complexul lagunar Razim-Sinoe (Limanele Dobrogene) constituit din cele două unități dintre care Unitatea Razim se află pe teritoriul județului Tulcea cu lacurile Golovița, Zmeica și Babadag din sud-est. (2)
După cum se poate simți pe hartă, tot teritoriul este neted, mai puțin câteva bucăți din vest, care reprezintă zona de munte. Aceasta cuprinde martori de eroziune, adică niște stânci înalte față de restul reliefului, înconjurate de zonă joasă, care ies în evidență ca niște insule pe uscat, deoarece doar ele au mai rămas ”în picioare”, după ce majoritatea structurilor de orogen sau muntoase din care au făcut parte au fost puternic erodate în timp îndelungat de agenții externi. Timp îndelungat adică datează din Proterozoic, înseamnând ca au o vârstă de peste șase sute de milioane de ani. Munții Măcin rămași aici, din punct de vedere geologic, sunt munți caledonieni, cei mai vechi din România și printre cele mai vechi forme de relief din Europa, dar după înălțimile reduse de până în patru sute șaizeci și șapte de metri în Vârful Greci, par doar podișuri. Doar aici se pot întâni șisturile verzi, roci dure care au ieșit la suprafața munților tociți. Astfel de relicve poartă denumirea de martori de eroziune, care au aspectul unor coline stâncoase, ridicate în mijlocul unor zone foarte joase.
De vizitat în această regiune este Parcul Național Munții Măcin, cu șaptezeci și două de specii de plante protejate ca specii rare sau vulnerabile și douăzeci și șapte de specii endemice pentru regiune. (1) Dintre mamifere amintim: cerbul, șacalul, mistrețul, râsul, pisica sălbatică și jderul. Iar dintre păsări: ciocănitoare, egretă, vultur pleșuv sur, pelican, pupăză, barză și bufniță. Din vechile păduri de stejar care au împădurit acești munți au mai rămas câteva specii, restul fiind carpen, alun, frasin, fag și păducel. Dintre flori întâlnim: clopoțel dobrogean, garofiță pitică și bujorul românesc ca plante ocrotite de lege sau endemice.
Zona de câmpie și luncă este marcată goală, iar zona de munte este reprezentată prin textură în grilaj, respectiv linii paralele verticale suprapuse altora orizontale.
În colțul din stânga jos al paginii se află o săgeată cu vârful în sus, indicând Nordul geografic.
Date suplimentare
Bibliografie
- http://www.parcmacin.ro/turism/-/asset_publisher/uP1k/content/practicarea-turismului-in-muntii-macinului accesat la data de 15 iulie 2021.
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii#Obiective_turistice accesat la data de 15 iulie 2021.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2021/03/0083.jpg
