fbpx

Descrierea imaginii

Date istorice

În anul 1916 Puterile Centrale şi Antanta se aflau într-o încleştare de lungă durată pe Frontul de Vest, de aceea, membrii Antantei, în special Franţa, amenințată de trupele germane la Verdun şi pe râul Somme, au intensificat negocierile cu România. Intrarea acesteia în război ar fi însemnat slăbirea trupelor Puterilor Centrale în vest, forţându-le să-şi redistribuie trupele spre est. După doi ani de conflict, în august 1916, între cele două tabere se stabilise un oarecare echilibru militar. Luptele sângeroase de la Verdun, de pe Somme, ofensiva Brusilov din est, demonstraseră că niciunul din cele două grupuri de beligeranţi nu era capabil să dea lovitura decisivă celuilalt Bibliografie 1. Din acest motiv, intrarea României în război era foarte importantă din punct de vedere strategic, deoarece era situată pe flancurile ambelor coaliţii de război şi avea o armată de aproximativ 60 000 de oameni Bibliografie 2.
În seara zilei de 4 august 1916, premierul roman Ion I. C. Brătianu l-a primit pe ministrul francez Jean-Camille Blondel, declarându-i că: „sunt gată să semnez imediat o convenţie militară ale cărei detalii trebuie să le discutăm” Bibliografie 3. Discuţiile au durat aproape şase săptămâni, au fost dificile şi au cunoscut diverse crize, însă la 27 august, intrarea în război a României alături de Antantă era o realitate Bibliografie 4, în ciuda faptului că la 1883, România aderase în secret la Tripla Alianţă (Germania, Austria, Italia) Bibliografie 5. La începutul războiului, în 1914, statul român decisese să rămână neutru pentru a nu risca deoarece armata sa nu era încă destul de bine pregătită şi echipată, dar şi pentru a salva, cumva, imaginea Regelui Carol, care negociase aderarea la Tripla Alianţă şi dorea intrarea României în război de partea Puterilor Centrale Bibliografie 6.
După doi ani de neutralitate, România se vedea pusă în faţa unei confruntări foarte diferită de ceea ce şi-a imaginat şi a unor adversari cu experienţă şi determinaţi. Intervenţia, departe de a îndeplini aşteptările care au provocat-o sau au acceptat-o, a evoluat foarte repede spre dezastru. Frontul românesc se întindea pe o lungime considerabilă, 1 200 de kilometri Bibliografie 7.
În ziua următoare semnării acordului cu Antanta, Statul Major român a decis punerea în aplicare a Ipotezei Z, care prevedea o „acţiune ofensivă principală, executată cu cea mai mare parte a forţelor dincolo de Carpaţi, având ca obiectiv Budapesta; o acţiune defensivă secundară pe frontul de sud, cu scopul de a asigura libertatea de acţiune a forţelor principale şi de a apăra teritoriul naţional împotriva unei eventuale acţiuni ale bulgarilor” Bibliografie 8. Planul de război lua în considerare faptul că interesele majore ale României erau în Transilvania. Prima parte a operaţiunii urma să fie efectuată de trei armate, întărite cu un total de 369 000 de oameni: Armata de Nord, 1 şi a 2-a, comandate de generalul Prezan, respectiv Clucer şi Averescu Bibliografie 9.
Ignoraţi de Ipoteza Z – în special deoarece românii au subestimat resentimentele bulgare cauzate de anexarea Cadrilaterului – bulgarii, sprijiniţi de germani, au aplicat vecinilor lor o înfrângere usturătoare încă din primele zile ale conflictului. Pentru operaţiunile din Dobrogea, conducerea Armatei Române avea în vedere o rezistenţă tenace în flancul drept şi executarea de contraatacuri puternice la aripa stângă, care trebuiau, dup întărirea cu noi unităţi şi cu material de artilerie grea şi cu aeroplane, să facă faţă avansului inamicului Bibliografie 10. La momentul începerii ostilităţilor, Dunărea a devenit linie a frontului, iar la 2 septembrie a debutat atacul bulgaro-german la Turtucaia, pierdută de români în numai 4 zile Bibliografie 11. Ca urmare a înfrângerii, Marele Cartier General român a ordonat retragerea a şapte divizii de pe frontul din Transilvania, unde, în aceste condiţii, ofensiva românească a încetinit semnificativ şi apoi s-a oprit Bibliografie 12.
Ofensiva bulgară a continuat, la 14 septembrie determinând, încă de a doua zi o retragere generală a ruşilor şi românilor, în Dobrogea. În aceste condiţii, generalul Averescu a conceput un plan de contraatac ambiţios care prevedea două atacuri simultane, unul frontal şi celălalt lateral, asupra localităţii Flămânda situată pe malul stâng al Dunării Bibliografie 13. În noaptea de 1 octombrie, românii au traversat fluviul pentru a-i surprinde pe bulgari. Însă, din cauza unor ploi ce au produs inundaţii şi sub asediul flotei austro-ungare, iniţiativa s-a transformat într-un dezastru, atacatorii renunţând la operaţiune la 5 octombrie Bibliografie 14. Câteva zile mai târziu, pe 21 octombrie Constanţa, pustiită şi parţial distrusă, a căzut în mâinile bulgarilor, care au dărâmat statuia poetului roman Ovidiu (exilat şi mort în aceste locuri cu aproape 2 milenii în urmă), pentru a marca astfel triumful slavilor asupra latinilor Bibliografie 15. Pierderea celui mai mare port de la Marea Neagră a reprezentat un dezastru pentru România, deoarece stocuri uriaşe de cereale şi petrol au ajuns pe mâinile inamicului, care nu s-a oprit aici: Medgidia a fost pierdută pe 23 septembrie, iar Cernavodă o zi mai târziu Bibliografie 16.
Campania purtată pe acest front, considerat iniţial ca fiind secundar, a ajuns să absoarbă cea mai mare parte a forţelor române, periclitând nu numai situaţia din Transilvania, dar, la final, chiar soarta luptelor. Dobrogea, scria Constantin Kiriţescu, a fost „mormântul câtorva mii de tineri şi a celor mai frumoase iluzii” Bibliografie 17.
Bibliografie
1, 2, 3, 4. Glenn E. Torrey, Romania and World War I. A Collection of Studies, The Center for Romanian Studies, Iaşi, Oxford, Portland, 1999, p. 172, p. 95.
5. Gheorghe Cliveti, România şi „alianţele germane” 1879-1914, Editura Junimea, Iaşi, 2015, p. 525.
6. Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României (1916-1919), volum I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989, p. 114.
7. Jean-Noël Grandhomme, România de la Tripla Alianţă la Antanta (1914-1919), Traducere de Ionela-Felicia Moscovici, Georgiana Medrea Estienne şi Valentin Trifescu, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2018, p. 71.
8. Constantin Kiriţescu, La Roumanie dans la Guerre Mondiale 1916-1919, Payot, Paris, 1934 p. 68.
9. Jean-Noël Grandhomme, op. cit., p. 72.
10. Vasile Apostol, Ion Giurcă, Mircea D. Chiriac, Corneliu Baltă, Comandamentele române în acţiune (1959-1947), Editura Tipo-Lith, Bucureşti, 2000, p. 71.
11, 12, 13. Glenn E. Torrey, The Romanian Battlefront in World War I, University Press of Kansas, 2011, p. 69-70, p. 74, p. 81-88.
14. Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din război, vol. II, Cultura Naţională, Bucureşti, 1937, p. 43-46.
15. I. G. Duca, Memorii, vol. II, Editura Expres, Bucureşti, 1992, p. 66.
16. Eugen Wolbe, Ferdinand I întemeietorul României Mari. O biografie, Traducere din germane de Maria şi Ion Nastasia, Prefaţă de Gabriel Badea-Păun, Humanitas, Bucureşti, 2011, p. 148.
17. Constantin Kiriţescu, La Roumanie dans la Guerre Mondiale 1916-1919, p. 169.

Descarcă imaginea