Iulian Vlad

Iulian Vlad (n. 23 februarie 1931, satul Gogoșița, comuna Gogoșu, județul Dolj – 30 septembrie 2017, București)

Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 50 de ani, corpolent, cu păr scurt, nas scurt și bombat, gușă proeminentă, îmbrăcat în uniformă militară.
Fruntea lată este conturată de textură din linii ușor curbe, reprezentând părul pieptănat pe spate.
Cămașa este redată prin textură de romburi pline în relief, aglomerate.
Sacoul este evidențiat prin textură ondulată.
Poartă cravată reprezentată prin cercuri.
Pe umeri, epoleții prezintă căte trei stele alăturate, pline în relief.
Pe piept, în dreapta, poartă distincțiile militare redată prin textură de plus-uri.

Date istorice

Iulian Vlad, ultimul șef al Securității, s-a născut la 23 februarie 1931 în satul Gogoșița, comuna Gogoșu, județul Dolj. După absolvirea școlii primare în localitatea natală, a urmat între 1943 și 1947 liceul în Craiova. În 1946, a devenit membru PCR, iar  în 1947 și-a început cariera ca activist de partid, deținând până în 1950 mai multe funcții de conducere în organizația de tineret a partidului din județul Dolj. În timpul stagiului militar, 1951, a fost trimis la o școală a MAI, pe care a absolvit-o în 1952. În acest an, a fost încadrat în Direcția Politică a Ministerul Afacerilor Interne ca responsabil cu munca UTC [Biografie 1].

Transferat în 1953 în Ministerul Securității Statului, a avansat în ierarhia instituției și în grad, ajungând în 1967 șef al Direcției Învățământ din Consiliul Securității, iar în iunie 1971 a primit gradul de general maior. În anii ’70 a fost numit comandant al Școlii militare de ofițeri activi a Securității de la Băneasa, iar în 1977 a fost avansat la gradul de general locotenent și promovat în funcția de secretar de stat în Ministerul de Interne, pentru ca la 3 octombrie 1987 să fie numit ministru secretar de stat în MAI și șef al Departamentului Securității Statului [Biografie 2].

Ultimii ani ai carierei sale de ofițer de Securitate au fost marcați de revolta muncitorilor brașoveni din 1987 și reprimarea ei de către instituția pe care o conducea, de creșterea acțiunilor de protest la adresa regimului comunist și al căror deznodământ a fost revoluția română începută la Timișoara în decembrie 1989. Deși după 1989 susținea că a cerut subalternilor să nu se implice în reprimarea manifestanților, în contextul morții sale au fost publicate mai multe documente interne ale Securității din care reiese că cel puțin până la „trădarea” lui Nicolae Ceaușescu sau a jocului dublu făcut de această instituție, a cerut subalternilor lui să „lichideze radical” aceste proteste și să iasă cu muniție de război împotriva celor care s-au opus regimului comunist în decembrie 1989 [Biografie 3]. După Revoluția Română din Decembrie 1989, a fost judecat și condamnat la 24 de ani pentru complicitate la genocid, fiind însă amnistiat și eliberat din închisoare în 1993 de către președintele Ion Iliescu [Bibliografie 4]. A murit la 30 septembrie 2017 în București.

Bibliografie

1. Dumitru Lăcătușu, Generalul-colonel Iulian Vlad. O biografie, în Caietele CNSAS, an. VIII, nr. 1(13)/2014, București, Editura CNSAS, 2015, pp. 236-237, 242.
2. Ibidem, pp. 244-245, 250.
3. Mădălin Hodor, Adio, bătrâne asasin!, accesibil online la adresa https://revista22.ro/opinii/madalin-hodor/adio-btrne-asasin [6 decembrie 2018].
4. A murit Iulian Vlad, ultimul sef al Securitatii comuniste, accesibil online la adresa http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22029255-murit-iulian-vlad-ultimul-sef-securitatii-comuniste.htm [6 decembrie 2018].

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Iulian_Vlad.png