Henri Berthelot (n. 7 decembrie 1861, Feurs, Franța, d. 29 ianuarie 1931, Paris, Franța)
Descrierea imaginii
Această imagine îl reprezintă pe generalul francez în format bust.
Poartă pe cap o caschetă militară cu ornamente din frunze de stejar stilizate – în imaginea originală apar de culoare aurie.
Poartă mustață și cioc reprezentate aici cu textură din linii verticale subțiri.
Tunica militară are un guler reprezentat prin linii oblice întrerupte iar pe umeri poartă epoleți reprezentați cu o textură ondulată.
Tunica este reprezentată cu o textură din linii oblice groase și de pe umărul drept spre partea stângă coboară o diagonală ce face parte din uniforma militară.
În piept poartă medalii, aici reprezentate printr-o cruce și o alta rotundă.
Date istorice
Când a ajuns să conducă Misiunea Militară Franceză în România, Henri Berthelot era un militar francez cu o lungă carieră. Şi-a început cariera la prestigioasa Şcoală Militară de la Saint-Cyr Bibliografie 1, urmând apoi cursurile Şcolii Superioare de Război din Paris Bibliografie 2. A acumulat o vastă experienţă militară participând la diferite misiuni în coloniile franceze din Algeria (1883) Bibliografie 3, Tonkin (1883-1885) şi Annam Bibliografie 4. În 1907 a intrat în statul-major al armatei franceze, unde a lucrat timp de 12 ani. În această perioadă, a luat parte, alături de generalul Joseph Joffre, la elaborarea Planului XVII care a constituit documentul programatic al strategiei franceze în anii Marelui Război, fiind considerat „eminenţa cenuşie” a întregului demers Bibliografie 5. La 9 martie 1913, el argumenta înflăcărat pentru necesitate adoptării unei atitudini mai hotărâte pentru a contrabalansa creşterea puterii militare germane, insistând asupra faptului că în caz contrar Franţa ar fi fost înfrântă şi asta ar fi însemnat „sfârşitul poziţiei noastre în Europa, pierderi teritoriale şi moartea naţiunii noastre” Bibliografie 6.
În condiţiile în care anul 1916 a adus o situaţie dificilă pentru România proaspăt întrată în război de partea Antantei, în urma apelului făcut de regele Ferdinand, I. G. Duca şi Ion I. C. Brătianu, a fost trimisă, o misiune militară franceză care să ajute comandamentele româneşti, al cărui şef a fost desemnat generalul Henri Berthelot Bibliografie 7.
Misiunea Militară Franceză a sosit în România în octombrie 1916 şi a contribuit decisiv la reorganizarea armatei române, în urma înfrângerilor suferite până atunci care au dus la retragerea în Moldova a principalelor instituţii ale statului român. Însumând aproximativ 1500 de persoane, dintre care circa 300 de ofiţeri, Misiunea Militară a furnizat o instruire specializată pentru utilizarea noii tehnici de război şi aplicarea noilor tactici, în special cele privind ducerea unui război de poziţie Bibliografie 8.
Prezenţa ofiţerilor şi subofiţerilor francezi în cadrul unităţilor române a avut în primul rând, o puternică dimensiune morală, aducând optimism şi încredere în propriile forţe Bibliografie 9. Liderii militari şi politici români erau încurajaţi de activitatea lui Berthelot şi de încrederea sa nezdruncinată în victoria finală a Antantei. Una din principale preocupări ale lui Berthelot în această perioadă a fost să procure o bază materială pentru reorganizarea armatei române. Numai după insistențele sale, liderii francezi, care se îndoiau de viitorul potenţial al forţelor militare româneşti, au acceptat, într-o primă fază, să trimită echipament militar pentru 10 din cele 15 divizii româneşti reorganizate de Berthelot Bibliografie 10. Pe lângă eforturile sale pentru a pregăti trupele române pentru război, Berthelot a lucrat şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale soldaţilor, care nu primeau hrană, îmbrăcăminte şi adăposturi adecvate Bibliografie 11.
Prin relaţiile personale pe care le avea cu Regele Ferdinand şi cu Şeful Marelui Cartier General, Constantin Prezan, avea un cuvânt de spus în toate deciziile majore ce se luau Bibliografie 12. După semnarea armistiţiului de la Focşani (decembrie 1917) şi a Păcii de la Bucureşti (martie-aprilie 1918), a părăsit România, întorcându-se în Franţa Bibliografie 13. Plecarea sa, la 9 martie 1918, a produs emoţie în societatea românească şi a fost precedată de un prânz festiv organizat în onoarea sa de suveranii României, care i s-a părut generalului francez deosebit de tristă Bibliografie 14.
A rămas un apropiat al familie regale, iar în 1922 a fost invitat să participe la ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, la Alba Iulia. În semn de recunoştinţă pentru ajutorul oferit în război, generalul Berthelot a primit cetăţenia română şi o proprietate aflată în judeţul Hunedoara, pe care a donat-o Academiei Române, al cărui membru onorific devenise Bibliografie 15.
Bibliografie
1, 2, 6, 10, 11, 12. Glenn E. Torrey, Henri Mathias Berthelot. Soldier of France, Defender of Romania, The Center for Romanian Studies, Iaşi, Oxford, Portland, 2001, p. 15-16; p. 28-30; p. 47; p. 185; p. 186; p. 181.
3. Douglas Porch, The March to the Marne. The French Army 1871-1914, Cambridge, 1981, p. 151-153.
4. Charles Fourniau, Annam-Tonkin 1885-1896: Lettrés et paysans vietnamiens face à la conquête coloniale, Editions L’Harmattan , Paris, 1989, p. 5-8.
5. Victor Marguerette, Au Bord du Gouffre (Aoȗt-Septembre 1914). Avec des documents inédits et 8 cartes, Editeur Ernest Flammarion, Paris, 1920, p. 71.
7, 9. Constantin Stan, Geneneralul Henri M. Bertehlot şi românii, Editura Paideia, Bucureşti, 2008, p. 6; p. 26.
8. Keith Hitchins, România. 1866-1947, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, traducere din engleză de George Potra şi Delia Răzdolescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 309.
13, 15. Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Mirela Popescu, Mica enciclopedie a Marelui Război (1914-1918), Editura Corint, Bucureşti, 2014, p. 8; p. 9.
14. General Henri Berthelot, Jurnal şi corespondenţă 1916-1919, Ediţia a II-a, Traducere din limba franceză de Oltiţa Cîntec, Ediţie, studio introductive şi indice de Gheorghe I. Florescu, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 286.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Henri_Berthelot.jpg
