Carol Davila

Carlo Antonio Francesco d’Avila

Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 30 de ani, cu perciuni răsfirați, început de chelie, îmbrăcat în uniformă militară.
Fața este conturată prin o textură aglomerată, reprezentând părul voluminos și perciunii.
Sprâncenele și buzele sunt subțiri, redate pline în relief.
Nasul este bombat în parte inferioară.
Uniforma este redată prin textură de linii scurte, ingroșate ș oblice, iar gulerul este evidențiat prin textură punctată.
Nasturii hainei sunt reprezentați plini în relief, precum și medalia din piept, în formă de stea cu nouă colțuri.

Date istorice

Carol Davila, doctor al Facultăţii de Medicină din Paris, a sosit în 1853 în Ţara Românească, pentru a fi şeful serviciului sanitar al oştirii Bibliografie 1. În contextul perioadei în care febra tifoidă era foarte întâlnită în cazărmile, spitalele şi temniţele Principatelor Române Bibliografie 2 şi a unei slabe organizări sanitare, prezenţa doctorului Davila a reprezentat un sprijin major. De numele lui Carol Davila se leagă înfiinţarea şcolii românești de chirurgie Bibliografie 3, a Şcolii naţionale de medicină şi farmacie Bibliografie 4, organizarea statisticii medicale Bibliografie 5, de înfiinţarea unui dispensar la spitalul Colţea unde se acordau consultaţii gratuite, de organizarea eforiei spitalelor civile Bibliografie 6, de începuturile şcolii de farmacie Bibliografie 7.
La 3 decembrie 1860 Alexandru Ioan Cuza l-a numit pe Carol Davila inspector general al serviciului sanitar al întregii armate, având drept sarcină organizarea serviciului sanitar din ambele principate. Bibliografie 8 iar în 1862 a devenit inspector general al direcţiei generale a serviciului sanitar, instituţie care unifica cele două administraţii sanitare din PrincipateBibliografie 9, prilej pentru un program intens de reforme și de organizare.
Înainte de 1860, în Principate nu exista nici o listă a medicilor posesori de diplome care practicau, astfel că una dintre primele inițiative ale lui Carol Davila a fost stabilirea persoanelor care intră în categoria vindecătorilor recunoscuți de stat. Urmare a acestei inițiative, în 1860, a fost publicat în Monitorul Oficial primul „Tablou cu tot personalul medical:doctori în medicină, magiştri şi patroni în hirurgie, veterinari, dentişti şi moaşe care se cunosc că au dobândit dreptul de la Guvern de a exersa arta lor în acest Principat” Bibliografie 10
Poate una dintre activităţile pentru care este reţinut cel mai adesea este înfiinţarea Societăţii de Cruce Roşie şi participarea la războiul de independenţă a Principatelor. După ce Carol Davila a luat parte la războiul franco-german în cadrele Crucii Roşii, în 1870, a militat pentru aderarea României la Convenţia de la Paris, din 1864, care reglementa Societăţile de Cruce Roşie. În contextul perspectivei războiului, au decurs şi pregătirile pentru organizarea Societăţii de Cruce Roşie Românească, care ia naştere în 1876, având drept preşedinte pe principele Dimitrie Ghica şi vicepreşedinte general pe dr. C. Davila. Bibliografie 11.
S-a preocupat de buna dotare a ambulanţelor în contextul efortului de război şi a condus formaţiile sanitare şi spitalele de campanie din zona operativă. A pus bazele institutului sanitar medical, pentru instruirea ofiţerilor medic alături de instituţia „micilor dorobanţi”, din care aveau să se dezvolte liceele militare, a înfiinţat orfelinatul pentru băieţi de la Pantelimon Bibliografie 12.
După o căsătorie cu Maria, fiica doctorului Marsille, care s-a terminat după numai un an, odată cu moartea soţiei, s-a recăsătorit cu Anica Racoviţă (din neamul Goleştilor, după mamă) Bibliografie 13, cu care a avut patru copii: Alexandru, Elena, Zoe, Pia. Bibliografie 14. Din păcate, sfârşitul acesteia a fost la fel de tragic, fiind ucisă de o doză de otravă pe care a primit-o din greşeală, în loc de chinină Bibliografie 15. A primit cetățenia română abia în 1868, prin decret-lege semnat de Carol I și a murit la 24 august 1884 Bibliografie 16. Dacă la debutul secolului următor a existat un sistem medical organizat, acest lucru s-a datorat și generației crescute și învățate de doctorul Davila Bibliografie 17.

Bibliografie

1, 2, ,3, 4, 5, 6, 7, 8, 9: G. Barbu, Carol Davila şi timpul său, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, p. 11, 104, 123, 133, 187, 231, 263, 168, 221.
10: Constantin Bărbulescu, România medicilor. Medici, ţărani şi igiena rurală în România de la 1860 la 1910, Editura Humanitas, Bucureşti, 2015, p. 305.
11: G. Barbu, Carol Davila şi timpul său, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, p. 287-289.
12: G. Bătescu, Tinereţea lui Carol Davila, Editura Albatros, Bucureşti, 1979, p. 245.
13, 14: Marin Manu Bădescu, Călătoriile lui Carol Davila, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1985, p. 41-43, 47.
15: Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei Ion C. Brătianu. 1821-1891, Ediţia a III-a, revăzută. Introducere, note, indice şi ediţie îngrijită de dr. Elisabeta Simion, Editura Humanitas, Bucureşti, p.101.
16,17: Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 10, Editura Humanitas, București, 2009, p.171,175.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Carol_Davila_PERS_1_022_(1).jpg