Descrierea imaginii
Este un bărbat de peste 60 de ani, cu păr scurt, barbă stufoasă și mustață alungită, îmbrăcat în costum.
Fruntea proeminentă este conturată de textura din linii ușor curbe, reprezentând părul pieptănat pe spate, sprâncenele groase, și mustața.
Barba lungă până la găt, este reprezentată prin tenxtură ondulată, verticală.
Gulerul de la baza gătului evidențiat prin linii groase intrerupte este acoperit de eșarfa legată în fundă, reprezentată prin romburi pline în relief.
Sacoul se prezintă prin o textură de cercuri.
Date istorice
Anghel Saligny (19 aprilie 1854-17 iunie 1925) s-a născut într-o familie de calvini de origine franceză, care părăsiseră Franţa în urma revocării Edictului de la Nantes în 1685, stabilindu-se iniţial în Prusia şi mai apoi în Principate Bibliografie 1.
A fost membru corespondent al Academiei Române (31 martie 1892) şi membru titular începând cu 7 aprilie 1897, apoi vicepreşedinte (1901-1904) şi preşedinte (1907-1910) al acestei instituţii. A făcut studiile gimnaziale la Focşani, liceale la Postdam şi superioare la Universitatea din Berlin şi Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg. La revenirea în ţară a fost numit inginer la Serviciul de Poduri şi Şosele, lucrând la construcţia căii ferate Ploieşti-Predeal. În 1881 a devenit director adjunct la Serviciul de Poduri şi Şosele, încredinţându-i-se executarea liniilor ferate Adjud-Tg. Ocna şi Bârlad-Vaslui. În 1883 a fost numit în serviciul nou creat de poduri şi căi ferate, perioadă în care a constuit numeroase poduri metalice, dintre care iese în evidenţă cel de la Cosmeşti, peste Siret. În perioada 1884-1901 a fost şef al Serviciului de Docuri şi a construit antreprizele din porturile Brăila şi Galaţi. Bibliografie 2 După construirea docurilor din Brăila şi Galaţi, Societatea Politehnică Română a bătut şi o monedă, pentru a aniversa momentul Bibliografie 3.
În 1887 i s-a încredinţat conducerea Serviciului studiilor liniilor Feteşti-Cernavodă. În acest context, s-a ocupat de construcţia podului peste Dunăre, cel mai mare din Europa vremii şi al treilea din lume ca dimensiune. Bibliografie 4
Proiectul podului peste Dunăre a fost pus în discuţie după Războiul de Independenţă (1877-1878). În 1883 s-a ţinut un prim concurs internaţional pentru construirea podului, având o comisie formată din ingineri români şi străini, la care au fost înscrise trei proiecte, fără a fi ales vreun câştigător. Abia după ce concursul s-a ţinut din nou în 1886, proiectul a fost acordat lui Anghel Saligny. În mai puţin de doi ani acesta, alături de ingineri români, majoritatea foştii săi elevi, a finalizat proiectul podului. Bibliografie 5 Toate lucrările au fost terminate în toamna anului 1895 Bibliografie 6 şi podul a fost inaugurat la 14 septembrie Bibliografie 7. Proiectul aducea două mari inovaţii în constuirea de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului moale în locul fierului pudlat ca material de construcţie pentru tabliere de poduri Bibliografie 8.
O altă mare lucrare a inginerului Salingy estea cea a portului Constanţa, ale cărui lucrări au fost inaugurate 1909, în prezenţa regelui Carol I Bibliografie 9. După ce a vizitat această lucrare, A. D. Xenopol afirma: „Academia s-a putut convinge de visul despre însemnatele progrese ale tehnicei române, care a ajuns în stare a executa cele mai grele şi complicate lucrări de clădiri numai cu puteri româneşti şi cele mai multe din ele ieşite din şcoala ţării” Bibliografie 10. S-a căsătorit în septembrie 1876, în Germania, cu Tereza Kohna, pe care a cunoscut-o în perioada de practică. Au avut împreună trei copii: Eugenia, Mihai, Sofia. Bibliografie 11
A fost înmormântat cu funeralii naţionale, iar Ion I. C. Brătianu, pe atunci preşedintele Consiliului de Miniştri a spus: „Dacă se măsoară însemnătatea omului după roadele pe care le-a lăsat, în generaţia pe care a cinstit-o, n-a fost român mai de seamă decât Anghel Saligny” Bibliografie 12. Nicolae Iorga l-a considerat a fi „unul din corifeii unei generaţii spornice, al mănunchiului de creatori căruia îi datorăm atîta din ce are şi din ce poate astăzi ţara” Bibliografie 13.
Bibliografie
1: Ion Bulei, Omul modernizării României. Cuvânt înainte, în Cătălin Fudulu, Anghel Saligny (1854-1925). Aspecte din activitatea sa, Editura Institutului de Studii Politice şi Relaţii Internaţionale, Bucureşti, 2007, p. 5.
2: Dorina Rusu, Membrii Academiei Române. Dicţionar, ediţia a III-a, revăzută şi adăugită cu un cuvânt înainte de Academician Eugen Simion, Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 743.
3: N.G.Krupenski, Medaliele române. 1839-1895, Bucuresci, Lito-tipografia Carol Göbl, 1894, p.88.
4: Dorina Rusu, Membrii Academiei Române. Dicţionar, ediţia a III-a, revăzută şi adăugită cu un cuvânt înainte de Academician Eugen Simion, Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 743.
5,6: N. Vasile Karpen, Viaţa şi opera lui Anghe Salingy, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1946, p. 3, 6.
7,8: Constantin Georgeta, Anghe Salingy. Studiu monografic, Editura Stef, Drobeta Turnu Severin, 2011, p. 3, 9.
9: N. Vasile Karpen, Viaţa şi opera lui Anghe Salingy, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1946, p. 8.
10: Dorina Rusu, Istoria Academiei Române. Repere cronologice, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, p. 119.
11: Constantin Georgeta, Anghe Salingy. Studiu monografic, Editura Stef, Drobeta Turnu Severin, 2011, p.7.
12: N. Vasile Karpen, Viaţa şi opera lui Anghe Salingy, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1946, p.15-16.
13: Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, vol. 2, ediţie îngrijită şi note de Ion Roman, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967, p. 222.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Anghel_Saligny.jpg
