(n. 4 iulie 1954, Buzău, m. 10 mai 1925, Buzău)

Descrierea imaginii

Este un bărbat elegant, cu putin peste 60 de ani, cu început de chelie, perciuni proeminenți și mustață, îmbracat în costum.
Fața este conturată de o textură de linii ușor curbe, care evidențiază părul scurt pieptănat pe spate și perciunii alungiți.
Textura din linii groase, întrerupte, oblice reprezintă sacoul, purtat peste cămașa evidențiată prin romburi mici răsfirate.
Papionul, evidențiat prin linii subțiri, oblice, întrerupte, este purtat peste gulerul reprezentat de o textură din puncte.

Date istorice

Alexandru Marghiloman s-a născut la 27 ianuarie 1854 în Buzău, fiind, potrivit lui Stelian Neagoe, fiul lui Ion (Iorgu) Marghiloman, un „reprezentant de frunte al burgheziei rurale și mare arendaș” și Irina Isvoreanu. A urmat liceul la Sfântul Sava, iar apoi Facultatea de Drept și Înalta Școală de Științe Politice în Paris. Tot în acest oraș și-a luat și doctoratul în drept. Revenit în România, a profesat o perioadă ca procuror la Tribunalul Ilfov (1879-1883), iar apoi ca avocat al statului. Intră în politică în 1884, fiind ales deputat de Buzău Bibliografie 1. În anii următori, a fost în repetate rânduri ministru în guvernele conservatoare, iar în 1914, după retragerea lui Titu Maiorescu, devine președinte al Partidului Conservator. La izbucnirea Primului Război Mondial, era mai degrabă pentru prezervarea neutralității decât pentru intrarea în război, după cum cereau insistent unii dintre colaboratorii săi Bibliografie 2.
În martie 1918, a fost desemnat de Regele Ferdinand cu formarea guvernului, primind totodată însărcinarea să continue tratative de pace cu Germania și aliații ei. În perioada în care a deținut funcția de prim-ministru, Sfatul Țării a adoptat declarația de unire a Basarabiei cu România Bibliografie 3.
Semnarea Tratatului de Pace de la Buftea – București cu Puterile Centrale, unul dezavantajos României și prin care statul român consimțea la importante concesii teritoriale și economice în favoarea inamicilor ei – Germania, Austro-Ungaria, i-a adus ulterior eticheta de „trădător” și dispariția din prima linie a politicii românești. Potrivit lui Lucian Predescu, autorul celebrei lucrări Enciclopedia României Cugetarea, acest episod din cariera sa politică „i-a cauzat multe neplăceri pierzîndu-și importanța în vieața politică a României” Bibliografie 4.
Retras din viața politică și-a scris memoriile. Acestea au fost publicate în 1927, la doi de la moartea sa de către legatarii săi testamentari. Apariția lor a provocat un „scandal public senzațional” Bibliografie 5. Chiar în a doua zi de la apariția lor, guvernul Averescu a decis confiscarea exemplarelor nevândute și interzicerea lor. Potrivit lui Stelian Neagoe, decizia ar fi fost motivată de faptul că „deranjau prea multe personaje din înaltă societate” Bibliografie 6.
Alexandru Marghiloman a rămas în memoria contemporanilor săi prin eleganța sa vestimentară și pasiunea sa pentru cai, precum și pentru nenorocul lui în dragoste. Eliza Știrbey, prima lui soție, l-a părăsit după 16 ani de căsnicie pentru a se căsători cu marele său adversar politic din epocă, Ion (Ionel) I. C. Brătianu, președintele Partidului Național Liberal Bibliografie 7.

Bibliografie

1. Stelian Neagoe, Biografia unui fiu de nenoroc, în Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. I, ediție îngriită de Stelian Neagoe, București, Editura Scripta, 1993, p. 52.
2. Ion Bulei, Prefață, în Alexandru Marghiloman. Lordul Valah, O viață cu luminile și umbrele ei, vol. II, Buzău, Editura Edigraph, 2018, p. 10.
3. Ion Bitoleanu, Șefi de partide politice priviți cu ochii vremii lor, Constanța, Ex Ponto, 2006, p. 336.
4. Lucian Predescu, Enciclopedia României – Cugetarea. Material românesc, oameni și înfăptuiri, ediție anastatică, București, Editura Saeculum I. O./Editura Vestala, 1999, p. 522.
5. Stelian Neagoe, Cuvânt către cititor, în Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. I, ediție îngriită de Stelian Neagoe, București, Editura Scripta, 1993, p. 6.
6. Stelian Neagoe, Cuvânt către cititor, în Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. I, ediție îngriită de Stelian Neagoe, București, Editura Scripta, 1993, pp. 5-6.
7. Nicolae Peneș, Alexandru Marghiloman. Lordul Valah, O viață cu luminile și umbrele ei, vol. I, Buzău, Editura Edigraph, 2018, pp. 127-155.

Descarcă imaginea

http://imaginitactile.ro/images/7/7d/Alexandru_Marghiloman.jpg