Alexandru Averescu (n. 3 aprilie 1859, Ozerne, Ucraina, m. 2 octombrie 1938, București)
Descrierea imaginii
Aceasta e o reprezentare a unei fotografii din 1916.
Prezintă un bărbat de peste 50 de ani, cochet, cu cioc și mustăți stufoase, îngrijite, îmbrăcat în costum militar.
Textura în linii curbe reprezintă părul pieptănat cu cărare pe mijloc, mustața și ciocul din barbă.
Poartă uniforma de general reprezentată prin linii întrerupte oblice, care se incheie la baza gătului cu guler texturat în romburi pline în relief.
Pe umeri, epoleții sunt reprezentați cu textură din cercuri goale.
Pe piept, în centru, legată de guler, este reprezentată o medalie în formă ascuțită de cruce, plină în relief, simbol al mai multor medalii și distincții militare care au fost reduse în acest desen la una singură.
Date istorice
Alexandru Averescu, prim-ministru și mareșal al României, s-a născut la 9 martie 1959 în Ismail. După terminarea Școlii de arte și meserii în 1876, s-a înrolat voluntar în Armata română, luptând în Războiul de Independență. Va alege după aceea cariera militară, absolvind în 1881 Școala divizionară pentru subofițeri de la Dealul Mare, iar apoi Școala superioară de război de la Torino (1886). Primii ani din activitatea de militar nu au fost lipsiți însă de controverse. Potrivit lui Petre Otu, ar fi publicat în această perioadă de început o lucrare de tactică militară care a fost suspectă de plagiat. Cercetările asupra acestui aspect au confirmat suspiciunile inițiale; lucrarea fiind o traducere în română a cursului urmat de Averescu în Italia. Acest incident nu a influențat însă parcursul său militar ulterior. În următorii ani, a fost ofițer de stat major, comandant al Școlii superioare de război, atașat militar în Berlin. În 1907, a fost ridicat la gradul de general Bibliografie 1.
Tot în acest an, România s-a confruntat cu cea mai importantă criză din perioada domniei regelui Carol: răscoala țăranilor. Guvernul conservator a demisionat, formându-se un guvern liberal condus de Dimitrie Sturdza, avându-l ca ministru de Interne pe Ionel I. C. Brătianu și ca pe ministru de război pe Alexandru Averescu, post pe care l-a avut până în 1909. În această calitate, a condus acțiunile de restabilire a ordinii, fiind totodată luate unele dintre cele mai dure măsuri împotriva țăranilor răsculați. Represaliile guvernului liberal au fost caracterizate de unii istorici și chiar de către contemporani ca fiind de o „ferocitate inutilă” Bibliografie 2. În 1911, a fost numit șef al Marelui Statului Major, iar în timpul războaielor balcanice a fost comandant de armată Bibliografie 3.
Averescu a fost unul dintre comandanții armatei române din Primul Război Mondial, conducând Armata a II-a. După război, și-a înființat propriul partid – Liga Poporului/Partidul Poporului. Este descris de Lucian Predescu, drept „cel mai popular om din România Mare”. A fost în mai multe rânduri prim-ministru al României. În 1923, a fost făcut membru de onoare al Academiei Române, iar în 1930 a fost ridicat la rangul de mareșal. A murit la 3 octombrie 1938 Bibliografie 4.
Bibliografie
1. Petre Otu, Mareșalul Alexandru Averescu: militarul, omul politic, legenda, București, Editura Militară, 2005, pp.13-18, Lucian Predescu, Lucian Predescu, Enciclopedia României – Cugetarea. Material românesc, oameni și înfăptuiri, ediție anastatică, București, Editura Saeculum I. O./Editura Vestala, 1999, p. 60, Ion Bitoleanu, Șefi de partide politice priviți cu ochii vremii lor, Constanța, Ex Ponto, 2006, p. 60, Ion Bitoleanu, Șefi de partide politice priviți cu ochii vremii lor, Constanța, Ex Ponto, 2006, pp. 40-49.
2. N. Iorga et alli, Regii României. Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I. O istorie adevărată, București, Tex Express, 1998, p. 25.
3. Ion Bitoleanu, Șefi de partide politice priviți cu ochii vremii lor, Constanța, Ex Ponto, 2006, p. 49, Lucian Predescu, Enciclopedia României – Cugetarea. Material românesc, oameni și înfăptuiri, ediție anastatică, București, Editura Saeculum I. O./Editura Vestala, 1999, p. 60.
4. Ioan Scurtu, Portrete Politice, Chișinău, Editura Prut Internațional, 2006, p. 167, Lucian Predescu, Enciclopedia României – Cugetarea. Material românesc, oameni și înfăptuiri, ediție anastatică, București, Editura Saeculum I. O./Editura Vestala, 1999, p. 60.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Alexandru_Averescu.jpg
