__TOC__
Descrierea imaginii
Imaginea prezintă stema Partidului Social Democrat, format dintr-un cadru pătrat, redat plin în relief, mârginit de o bordură evidențiată printr-o linie îngroșată.
Pe cadru sunt trei fire de trandafiri, poziționați central, deasupra inițialelor partidului, respectiv P.S.D.
Date istorice
Principalul partid politic de stânga de pe scena politică a României, PSD este continuatorul Partidului Democrației Sociale din România. La 6 februarie 1990, Frontul Salvării Naționale, organism provizoriu de conducere al țării după revoluția din 1989, a decis să se transforme în partid politic, reușind să câștige alegerile parlamentare și prezidențiale din 20 mai 1990. Ulterior, formațiunea se va scinda în luna martie 1992, aripa condusă de Ion Iliescu devenind Frontul Democrat al Salvării Naționale, adoptând apoi titulatura de Partidul Democrației Sociale din România. La 16 iunie 2001, în urma fuziunii cu Partidul Social Democrat Român a luat naștere PSD, devenit cel mai important partid de centru-stânga pe eșichierul politic din România. Prin această stratagemă, acest partid încerca să se revendice de la valorile social-democrației românești din perioada 1893 și 1947, încercând astfel să schimbe percepția publică ce considera PSD-ul drept continuatorul Partidului Comunist din România.
Perioada guvernării PSD din 2001-2004 rămâne unul dintre cele mai controversate capitole din istoria recentă a României, în care scandalurile de corupție la nivelul instituților publice au atins un nivel foarte ridicat. Tom Gallagher îi numește pe conducătorii PSD din această perioadă drept „prădătorii statului cu voie de la Bruxelles” Bibliografie 1. Este perioada afirmării în plan politic a „baronilor locali”, lideri PSD care controlau toate instituțiile publice din teritoriu. Din cauza stării deplorabile a performanței instituțiilor publice în aceste județe și a subdezvoltării economice, a devenit limpede pentru mulți observatori că un nivel crescut de corupție duce în plan economic și social la sărăcie. Flagelul corupției s-a extins foarte mult în această perioadă, un exemplu elocvent fiind scandalul adopțiilor internaționale Bibliografie 2 din 2003-2004, care risca să ducă la suspendarea negocierilor de aderare a României la UE. PSD a fost condus de Adrian Năstase (2001-2005), Mircea Geoană (2005-2010), Victor Ponta (2010-2015) și Liviu Dragnea (2015 – prezent). Dintre aceștia, Adrian Năstase și Victor Ponta au deținut și funcția de premier al României. Deși a fost singurul partid care a reușit să câștige 3 din ultimele 5 alegeri parlamentare, candidatul propus de PSD nu a reușit să se impună în cursa pentru președinția României.
În anul 2003, PSD este acceptat ca membru în Internaționala Socialistă Bibliografie 3, iar în 2005 a Partidului Socialist European. În 2018, PSD avea 10 deputați în Parlamentul European. În România, ca urmare a câștigării alegerilor parlamentare din 2016 cu un scor categoric (45,5% la nivel național), PSD a devenit principalul partid de guvernământ. Deși se bucură de o largă majoritate parlamentară, PSD-ul a schimbat de două ori premierul, motivul oficial invocat fiind cel al nerespectării calendarului programului de guvernare. Opozanții politici consideră că PSD este un partid nereformat, care se opune modernizării României și care preferă să mențină o mare parte a societății la stadiul de simpli clienți electorali. De cealaltă parte, susținătorii PSD consideră că acest partid este singurul care se adresează categoriilor vulnerabile din societatea românească, mai ales în contextul schimbărilor bruște din ultimele două decenii.
Deși se consideră un partid de stânga, începând cu anul 2014 PSD-ul a început să apeleze la mesaje populiste, cu tendințe naționaliste. Astfel, în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2014, candidatul PSD Victor Ponta a utilizat sloganul „Mândru că sunt român”, în timp ce în campania pentru alegerile parlamentare din 2016 a apelat la mesajul „Îndrăznește să crezi în România!”. În urma protestelor anti-guvernamentale din iarna anului 2017, PSD este tot mai mult perceput drept un partid apărător al corupților și promotor al unei retorici populiste anti-europene.
Bibliografie
1.Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, București, Editura Humanitas, 2004, p. 350-370.
2.Un rezumat al „scandalului adopțiilor” disponibil la https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/scandalul-adoptiilor accesat la 29 noiembrie 2018.
3.T. Gallagher, op.cit., p. 354.
Descarcă imaginea
http://imaginitactile.ro/index.php/Fi%C8%99ier:PSD.png
:Partide Politice
:IV. România Postcomunistă
