Descrierea imaginii

Imaginea prezintă Consiliul Dirigent privit frontal, ca o clădire masivă din cărămidă, sub forma unui șir de dreptunghiuri verticale și pătrate care alternează și se unesc într-un colț de stradă, printr-un corp central mai înalt, cu balcon și două coloane grecești.
Acoperișurile au patru laturi drepte cu partea de sus mai îngustă și baza lată, redate prin textură ondulată.
Multitudinea de ferestre dreptunghice redate pline în relief, se desfășoră în aliniamente orizontale pe trei nivele cu mansardă.
Corpul central prezintă la bază trei uși terminate în arcadă, despărțite de câte un stâlp decorativ.

Date istorice

Transilvania a fost cea mai mare dintre provinciile care s-au alipit României în 1918, dar și cea cu o situație complexă în prisma moștenirii sale mixte, românească, maghiară și germană. În anii dinaintea Primului Război Mondial au fost purtate negocieri între reprezentanții politici ai românilor, Partidul Național, sub conducerea lui Iuliu Maniu și guvernul maghiar de la Budapesta, însă acestea se blocaseră în 1914 chiar înainte de izbucnirea conflagrației Bibliografie 1. În momentul în care a devenit evident că războiul urma să fie câștigat de către Antantă, în coroborare cu destrămarea Imperiului Austro-Ungar, în 31 octombrie 1918 românii au cerut convocarea Marii Adunări Naționale la Alba Iulia. Aceasta s-a întrunit în 1 decembrie, însumând aproximativ 100.000 de delegați, care au votat pentru unirea cu România, după ce în primăvara aceluiași an, un nou rând de negocieri cu maghiarii eșuaseră Bibliografie 2.
Dată fiind complexitatea situației din Transilvania era necesară o perioadă de tranziție în care aceasta să fie adusă în conformitate cu regulile și administrația României. Astfel, în 2 decembrie 1918 a fost creat Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria, fiind prezidat de Iuliu Maniu. Printre ceilalți membri marcanți trebuie menționați Vasile Goldiș, Emil Hațieganu, Octavian Goga, Vasile Lucaciu și Valeriu Braniște Bibliografie 3. Acesta avea să își desfășoare activitatea pe ministere, fiind alcătuit din 15 membri, 10 din partea Partidului Național (care domina viața politică a provinciei în acea perioadă), 2 din partea Partidului Social-Democrat din Transilvania și alți 3 independenți, iar sediul i-a fost stabilit la Sibiu Bibliografie 4.
Scopul Consiliului Dirigent a fost acela de a administra Transilvania până la finalizarea reformelor necesare finalizării unirii Bibliografie 5. Erau necesare modificări în plan monetar, pentru a înlocui monedele care circulaseră înainte cu leul românesc, restructurarea administrativă a provinciei pentru a se potrivi mai bine cu cea din regat. De asemenea, mai era și chestiunea minorităților naționale și cum acestea urmau să fie integrate în noul stat. Pe lângă aceste atribute administrative, Consiliul Dirigent juca și rolul de reprezentant al transilvănenilor către regele Ferdinand, în 14 decembrie înmânându-i acestuia actul unirii Bibliografie 6.
Bibliografie
1. Vlad Georgescu, The Romanians: A History, Ohio State University Press, Columbus, 1991, p.159-160.
2. Keith Hitchins, România. 1866-1947, Humanitas, Ediția a IV-a, București, 2013, pp.322-323.
3. Gheorghe Iancu, Justiție Românească în Transilvania (1919), Editura Ecumenica Press, Cluj-Napoca, 2006, pp.10-12.
4. *, ”Trecutul istoric: Consiliul Dirigent al Transilvaniei”, accesibil online la adresa https://patrimoniu.sibiu.ro/istorie/istorie/24 4 decembrie 2018.
5. Gheorghe Iancu, op.cit., p.12.
6. Ibidem, p.11.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Consiliul_Dirigent.jpg