Descrierea imaginii
Imaginea prezintă o caricatură publicată în 1915 în revista Furnica, reprezentând ofertele combatanților pentru intrarea României în război, prezentate Regelui Carol Întai la masă.
Cei doi ospătari din stânga, care țin câte o listă de meniu în mână, poartă mustață scurtă și costume de chelneri, redate prin textură de linii oblice li paralele, alături de un papion prins la gât.
Pe masa din centru, reprezentată prin textură de linii orizontale și paralele, sunt așezate un pahar cu picior, tacâmuri și o farfurie, toate redate pline în relief.
În marginea dreaptă, stă pe scaun Regele Carol, îmbrăcat în uniformă militară, evidențiată prin textură punctată, purtând coroana pe cap și aratând cu mâna spre listele cu meniuri.
Deasupra scenei sunt prinse lampioane sau felinare din hârtie plisată ca un acordeon, pe care sunt inscripționate, literele ce formează denumirea revistei, Furnica.
Date istorice
Pe 28 iunie 1914, moştenitorul tronului austro-ungar, Franz Ferdinand de Habsburg, era ucis de gloanţele unui iredentist sârb la Sarajevo, capitala Bosniei-Herţegovina, provincie de curând anexată imperiului Bibliografie 1. Episodul, care a determinat izbucnirea Primului Război Mondial, nu a fost, în sine, mai grav decât alte regicide sau atentate împotriva unor membri ai familiilor domnitoare la care Europa a fost martoră la sfârşitul secolului al XIX-lea. Dar Viena a atribuit responsabilitatea asasinatului vecinei sale Serbia, care de multă vreme alimenta opoziţia anti-austriacă a populaţiilor slave supuse Habsburgilor Bibliografie 2. Acuzaţia era un pretext: atentatul a avut loc pe teritoriul imperiului, autorii lui erau supuşi austrieci, iar probele unei implicări efective a Serbiei s-au obţinut abia după încheierea războiului Bibliografie 3. Şi totuşi, pentru Austria acesta era prilejul unei soluţionări radicale – politică sau militară – a problemei sârbe, care ameninţa unitatea imperiului Bibliografie 4.
Ezitant în a face paşii care ar fi dus la război, împăratul austriac Franz Iosef era asigurat de Wilhelm al II-lea, pe 6 iulie, de sprijinul necondiţionat al Germaniei, oricare ar fi fost planurile sale împotriva Serbiei Bibliografie 5. După o perioadă de incertitudine, la 23 iulie 1914 Viena a dat un ultimatum Serbiei, ale cărui condiţii erau de neacceptat pentru un stat suveran. I se pretindea dizolvarea tuturor organizaţiilor politice şi patriotice, interzicerea oricărei forme de propagandă anti-austriacă, participarea funcţionarilor habsburgici la anchetele guvernamentale pe teritoriul sârb privind responsabilitatea pentru actul terorist Bibliografie 6. Bazându-se pe sprijin rusesc, Serbia respinge o mare parte din cereri şi ordonă mobilizarea generală. Încurajată de Germania, la 28 august Austro-Ungaria a răspuns printr-o declaraţie de război Bibliografie 7, două zile mai târziu şi în Rusia s-a decretat mobilizarea generală Bibliografie 8.
Cele două tabere care s-au confruntat au fost: Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, la care au aderat ulterior Turcia şi Bulgaria) şi Antanta (Franţa, Anglia, Serbia şi Rusia, la care s-au adăugat Italia şi România în 1916, şi Statele Unite ale Americii în 1917).
Pe parcursul anilor de război şi mai ales după înfrângerea Puterilor Centrale, învingătorii au făcut tot posibilul să pună în seama Germaniei, cu militarismul său şi politica agresivă a împăratului Wilhelm al II-lea care urmărea să transforme Imperiul German într-o putere globală, responsabilitatea declanşării războiului. Astăzi, când a fost depăşită această interpretare de factură politică a statului „agresor”, se recunoaşte că originile conflictului pot fi plasate cronologic în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea Bibliografie 9. De asemenea, cauzele reale şi profunde ale conflictului sunt mult mai complexe şi trebuie căutate în interacţiunea unei serii de elemente diferite, atât economice, cât şi politice Bibliografie 10. Încă de la începutul secolului al XX-lea, în discursurile oamenilor politici din întreaga Europă se poate percepe o disponibilitate culturală pentru război, căreia îi oferă legitimitate, în plan ideologic, în aplicarea teoriei darwiniene privind selecţia naturală („darvinism social”)în relatiile dintre state Bibliografie 11. Marii industriaşi, pentru care războiul reprezenta un prilej de câştig, liderii politici şi partidele lor, comandanţii militari au reprezentat componente ale societăţii europene care au crezut că pot obţine avantaje în urma confruntării Bibliografie 12. Dar la baza conflictului a stat o ignorare aproape totală a consecinţelor derivate din schimbările tehnologice şi sociale aflate în desfăşurare Bibliografie 13. Nu numai că efectul distructiv al războiului era mai mare decât în trecut, dar, datorită întăririi capacităţilor de apărare împotriva potenţialului de atac, era mult mai greu de obţinut o victorie militară pe câmpul de bătălie, cel puţin în timp scurt Bibliografie 14. Vocea ce răsuna în iulie 1914 prin palatele guvernamentale şi prin pieţele din Europa dădea glas unei tragice iluzii că acest război, pe care nimeni nu a vrut să-l evite, avea să fie scurt, câteva săptămâni sau maximum câteva luni, şi mai cu seama ultimul Bibliografie 15.
Însă conflictul a fost un eveniment istoric fără precedent prin cuprinderea geografică (peste 20 de ţări implicate), prin efortul militar uriaş şi prin mobilizarea de oameni şi resurse (70 de milioane de soldaţi), prin amploarea sacrificiului (9 milioane de soldaţi morţi şi încă un milion de civili) Bibliografie 16. Progresul tehnologic a crescut puterea distructivă a armatelor: confruntarea s-a dus în tranşee, în aer şi pe fundul mării, trupele sunt susţinute acum de primele tancuri, de nave de război cuirasate propulsate de forţa aburului, de tunuri de calibru mare, de gaze toxice, iar căile ferate au permis concentrarea rapidă de contingente masive de trupe Bibliografie 17. La sfârşitul conflagraţiei, fizionomia multora dintre puterile beligerante a fost profund schimbată: dispariţia imperiilor german, rus, austro-ungar şi otoman, apariţia Cehoslovaciei, renaşterea Poloniei, lărgirea Serbiei şi României se realizaseră cu arma în mână Bibliografie 18.
În momentul intrării în Marele Război, puţine au fost naţiunile care şi-au stabilit de la bun început obiective clare, însă, până la obţinerea victoriei, starea de agitaţie generală a antrenat găsirea lor. Acelaşi fenomen s-a repetat şi în toamna anului 1918, când statele şi popoarele au înţeles că sfârşitul războiului era aproape. În toată Europa, armistiţiul de la 11 noiembrie 1918 a fost perceput ca un moment excepţional, unic. Pentru învingătorii, ca şi pentru învinşii momentului, războiul se terminase, bucuria păcii regăsite pusese stăpânire asupra oricărui alt considerent. Cu toţii sperau că războiul care tocmai se încheiase să fie singurul şi cel din urmă Bibliografie 19, fapt ce s-a dovedit a fi o iluzie după doar două decenii.
Bibliografie
1, 2. Linsday Porter, Asasinatul. O istorie a crimei politice, traducere din limba engleză de Dana Zămosteanu, Editura Art, Bucureşti, 2010, p. 96-97, p.99.
3, 4. Christopher Clark, The Sleepwalkers. How Europe Went to War in 1914, Penguin Books, London, 2013, p. 386, p. 28-47.
5. Jean-Noël Grandhomme, România de la Tripla Alianţă la Antanta (1914-1919), Traducere de Ionela-Felicia Moscovici, Georgiana Medrea Estienne şi Valentin Trifescu, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2018, p. 43.
6, 7. Christopher Clark, op. cit., p. 454, p. 469.
8. Jean-Noël Grandhomme, op. cit., p. 45.
9, 10. The Cambridge History of the First World War, volume I Global War, edited by Jay Winter, Cambridge University Press, Cambridge, 2014, p. 16, p. 16-38.
11. Lawrence Sondhaus, World War I. The Global Revolution, Cambridge University Press, Cambridge, 2011, p. 28-32.
12. The Cambridge History of the First World War, volume I Global War, p. 31-34.
13. Pentru detalii despre apariţia şi dezvoltarea aviaţiei militare, cf. Valeriu Avram, Cerul în flăcări 1914-1918. Aviaţia beligeranţilor în Primul Război Mondial¸ Editura Militară, Bucureşti, 2014, p. 14-28.
14. Lawrence Sondhaus, op. cit., p. 4-5.
15. Valeriu Avram, op. cit., p. 29.
16. Lawrence Sondhaus, op. cit., 474-475, 505-507.
17. Frédéric Guelton, Les Armées, în Encyclopédie de la Grande Guerre, sous la direction de Stéphane Audoin-Rouzeau et Jean-Jacques Becker, tome I, Perrin, Bayard, p. 283-300.
18. Ion Bulei, Un război în cenuşa imperiilor, Editura Cadmos, Bucureşti, 2010, passim.
19. Paul Fussel, The Great War and Modern Memory, Oxford University Press, Oxford, 2000, p. 310-336; Karen Patrone, The Great War in Russian Memory, Indiana University Press, Bloomington and Indianapolis, 2011, p. 178-184; Jay Winter, Remembering War. The Great War between Memory and History in Twentieth Century, Yale University Press, New Haven & London, 2006, p. 20-25.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Primul_Razboi_Mondial.png
