Masacrul de la Odessa

odessa massacre

Descrierea imaginii

Imaginea prezintă scena spănzurării a doi oameni, cu un executant militar martor la acest act.
În marginea stângă este poziționat din profil, în picioare, un militar îmbrăcat în uniformă militară compusă din căciulă și haină redate prin textură ondulată și pantalonii evidențiați prin textură de linii întrerupe și oblice.
În centru este așezată structura spănzurătorii redată plină în relief, formată din doi stâlpi pe care stă un buștean de lemn, de care sunt legate sforile.
Funiile sunt legate în jurul gâtului victimelor.
Cei doi oamenbi spânzurați sunt îmbrăcați în haine reprezentate prin textură de x-uri și pantaloni evidențiați prin textură de linii verticale și paralele.
Sub cei doi se află o bârnă de lemn lungă, căzută cu marginea dreaptă la pământ, după ce i s-a îndepărtat unul scaunele-suport.

Date istorice

După eliberarea Basarabiei în vara anului 1941, la data de 31 iulie generalul Ion Antonescu i-a dat asigurări cancelarului german Adolf Hitler că forțele armate române vor lupta alături de Germania „până la capăt” Bibliografie 1, fără a pune vreo condiție cooperării militare româno-germane. Cea mai importantă operațiune militară care urma să se desfășoare, și în care a fost angrenată România pe Frontul de Est în toamna anului 1941, a fost campania Armatei a 4-a pentru cucerirea Odessei, un oraș-port situat la numai 150 de km de Delta Dunării.
Orașul reprezenta una dintre principalele baze sovietice de operații terestre, navale și aeriene. La cererea expresă a generalului Antonescu, în bătălia Odessei care s-a desfășurat între 8 august – 16 octombrie 1941, au fost masate în principal forțe române. Cucerirea Odessei, după două luni de lupte extrem de dificile Bibliografie 2 purtate împotriva unui inamic bine echipat şi extrem de hotărât să reziste a avut, potrivit istoricului Manuel Stănescu, „o importanţă deosebită pentru desfăşurarea operaţiunilor militare la flancul sudic al frontului” Bibliografie 3.
În seara zilei de 22 octombrie 1941, clădirea în care se afla Comandamentul trupelor române din Odessa a explodat, omorând câteva zeci de militari români. Deși vinovații nu au fost identificați, ei fiind cel mai probabil partizani sovietici, generalul Ion Antonescu a ordonat imediat represalii pentru a da un exemplu populației: represiunea a constat în împușcarea și spânzurarea în spațiile publice ale orașului a unui număr de câteva mii de evrei considerați vinovați. Cu toate că autoritățile germane s-au oferit să trimită la fața locului un batalion SS care să contribuie la curățarea Odessei „de evrei și bolșevici”, comandanții armatei române au decis să acționeze singure. Deși cifra exactă a victimelor nu se cunoaște cu precizie, „până a doua zi dimineața sute de cadavre de evrei atârnau în piețele orașului și la intersecții” Bibliografie 4.
Evenimentul reprezintă unul dintre cele mai întunecate momente ale istoriei moderne românești și constituie o pată rușinoasă în istoria armatei române.
Bibliografie
1. Alesandru Duţu, „De la Nistru spre Volga şi Caucaz”, în Dosarele Istoriei, an IV, nr. 7(35), 1999, p. 30.
2. Dennis Deletant, Hitler’s Forgotten Ally. Ion Antonescu and His Regime, Romania 1940-44, Palgrave Macmillan, New York, 2006, p. 87.
3. Manuel Stănescu, „De ce trebuia cucerită Odessa de Armata Română”, în Historia, articol disponibil online la adresa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/de-ce-trebuia-cucerita-odessa-de-armata-romana#_ftn3, accesat în data de 21.11.2018.
4. Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport Final, Iași, Ed. Polirom, 2004, p. 150.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/esa_Traistaru_Ana-Maria.ai_Varianta_2.png