Descrierea imaginii
În această imagine este reprezentată o discuție între doi militari din Armata a 2-a română, care se află la popotă.
Ei se află într-o pădure reprezentată de copacul din dreapta.
Trunchiul și crengile sunt o formă plină, iar coroana de frunze este reprezentată cu dreptunghiuri așezate pe diagonală.
Militarii se află sub un cort format din stălpi din lemn, cu linii subțiri înclinate spre dreapta și o pânză cu textură cu valuri.
Militarii își fac un plan de luptă.
Aceștia sunt reprezentați în uniforme specifice, redate prin textură punctată.
Sub cort, în stânga, este o pușcă dintr-o formă plină.
Între soldați este așezată o masă din lemn, cu linii subțiri înclinate spre stânga, pe care se află o sticlă și una din șepcile din uniformă, evidențiată prin triunghiuri mici și îngroșate.
În dreptul mesei, în dreapta, e un militar care stă pe un scaun de lemn și ține în mâini o foaie cu planul de luptă, care este discutat, redat și acesta printr-un dreptunghi vertical texturat cu x-uri.
Date istorice
Bătălia de la Oituz (8-22 august 1917) se înscrie, alături de cele de la Mărăşti şi Mărăşeşti, în acţiunea de stopare a ofensivei germano-austro-ungare, care urmărea pătrunderea în Moldova şi scoaterea României din război. Înaltul Comandament German a urmărit să atace dintre Transilvania, pe văile Oituzului, Caşinului şi Slănicului şi, concomitent, să încerce străpungerea frontului în sudul Moldovei, pe direcţia Focşani-Mărăşeşti. De aceea, bătăliile de la Mărăşeşti şi Oituz se întrepătrund. În cea din urmă, trupele germane şi austro-ungare erau conduse de generalul Friedrich von Gerock, iar apărarea fusese încredinţară Armatei a 2-a Române şi, respectiv, a 9-a Ruse Bibliografie 1.
Luptele au debutat cu un puternic bombardament de artilerie, în urma căruia trupele Puterilor Centrale au atacat, reuşind să ocupe vârful Cireşoaia, dealurile Coşna şi Ştibor, însă cu mari pierderi deoarece au întâlnit o rezistentă puternică Bibliografie 2. La 13 august, a urmat un contraatac român care a recucerit Coşna Bibliografie 3 (aici a căzut eroic la datorie caporalul Constantin Muşat care, deşi avea un braţ amputat încă din 1916, solicitase să fie trimis din nou pe front), dar a eşuat la Cireşoaia, cu mari pierderi Bibliografie 4. Apogeul luptelor a fost înregistrat între 11 şi 15 august 1917, trupele române rezistând eroic Bibliografie 5.
La capătul luptelor, Armata a 2-a română a înregistrat mari pierderi omeneşti, 1 850 de morţi, 5 000 de răniţi şi 5 700 de dispăruţi Bibliografie 6. Liniile de comunicaţie din Valea Trotuşului şi resursele petroliere şi carbonifere ale zonei au rămas sub control românesc. Ar merita menţionat că, în luptele de la Oituz, a luptat şi Constantin Ţurcanu, zis şi Peneş Curcanul, veteran al Războiului de Independenţă (1877-1878) şi al celui de-al Doilea Război Balcanic, erou ce apare în opera poetului Vasile Alecsandri.
Ofensivele germano-austro-ungare de la Mărăşeşti şi Oituz, de la care erau mari aşteptări, au adus succese tactice limitate dar au fost eşecuri strategice. Trupele româno-ruse nu au fost înfrânte, iar Moldova nu a fost ocupată, datorită rezistenţei lor neaşteptate. Puterile Centrale sperau să înfrângă diviziile ruseşti despre care credeau că vor fi incapabile să opună rezistenţă din cauza slabei motivaţii a soldaţilor pe fondul propagandei revoluţionare Bibliografie 7. În schimb, aceştia, alături de diviziile româneşti reorganizate şi reînarmate, disciplinate şi determinate să-şi apere patria, au rezistat eroic Bibliografie 8.
Pentru români, impactul succesului armatei a fost unul considerabil. Capacitatea trupelor de a face faţă inamicului pe care nu demult îl priveau cu teamă şi respect a întărit încrederea în propriile forţe şi a îmbunătăţit imaginea de sine a armatei, „ruşinea campaniei din 1961 fusese ştearsă” Bibliografie 9.
Deşi bătăliile de pe frontul românesc din 1917 au avut consecinţe importante pentru marile puteri, în întregul lor efort de război au reprezentat un capitol relativ mic. Totuşi, pentru români, aceste bătălii au reprezentat un moment definitoriu, crucial, pentru existenţa naţională. Dacă Puterile Centrale ar fi învins, guvernul român ar fi trebuit să capituleze sau să se retragă în Rusia cuprinsă deja de revoluţie, fapt ce ar fi avut consecinţe militare şi politice dezastruoase. Pentru ambele situaţii, germanii aveau planuri pentru a înlătura dinastia şi constituţia pentru a transforma apoi România în aliata Puterilor Centrale.
Bibliografie
1. Glenn E. Torrey, The Romanian Battlefront in World War I, University Press of Kansas, 2011, p. 237-242.
2. Gheorghe A. Dabija, Armata română în războiul mondial 1916-1918, volum IV, Editura IG Hertz, 1936, p. 212-213.
3. Glenn E. Torrey, op. cit., p. 247
4. Alexandru Ioaniţiu, Războiul României 1916-1918, Tipografia Geniului, Bucureşti, 1929, p. 357-359.
5,6. Glenn E. Torrey, op. cit., p. 244-248, p. 251.
7. Jean-Nöel Grandhomme, România de la Tripla Alianţă la Antanta (1914-1919), Traducere de Ionela-Felicia Moscovici, Georgiana Medrea Estienne şi Valentin Trifescu, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2018, p. 121.
8. Glenn E. Torrey, op. cit., p. 254.
9. Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine. Amintiri din vremea celor de ieri, Ediţie şi indice de Stelian Neagoe, volum IV, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 18,
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/C224_-_Oituz_-_Bor200155oi_Maria.png
