Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen, m. 10 October 1914, Sinaia)
__TOC__

Descrierea imaginii

Imaginea-bust prezintă un bărbat de peste 45 de ani, cu păr scurt, barbă și mustață, nas lung și drept, buze pline, sprăncene și urechi proeminente, îmbrăcat în uniformă militară.
Textura în linii ușor curbe reprezintă părul pieptănat pe spate.
Barba scurtă și stufoasă este redată prin textura compactă și densă, iar pentru mustața alungită, se suprapun linii curbe, paralele.
Tunica este reprezentată prin textură de puncte aglomerate, și se incheie la baza gătului cu guler texturat în triunghiuri dreptunghice mici și apropiate.
Pe umeri, epoleții sunt redați prin textură ondulată.
Pe piept, în centru, legată de guler, este reprezentată o medalie în formă ascuțită de cruce, iar în partea dreaptă încă două medalii militare pline în relief.
Din ținuta de gală face parte și diagonala de pânză care îi străbate pieptul dinspre umărul drept și este evidențiată prin textura compactă, de linii oblice scurte întretăiate.
În imaginea ce îl reprezintă în picioare, este îmbrăcat în uniforma militară, cu sabia în mână.
Tunica, aici, este reprezentată prin textură ondulată, iar gulerul prin puncte.
Pe umerii poartă epoleții evidențiați în linii cu treflă spre exterior, îngroșate.
Pe piept poartă două medalii pline înrelief, crucea cu colțuri acuțite agățată de guler și o bandă dreptunghiulară redată în linii paralele, ca fiind distincțiile militare.
Nasturii sunt evidețiați prin cercuri îngroșate, pantalonii prin textură cu puncte adunate și pantofii prin lini scurte oblice, întrerupte.
Mânerul sabiei este reprezentat cu textură de plus-uri.

Date istorice

Carol I de Hohenzollern-Singmaringen s-a născut la 20 aprilie 1839 în Singmaringen. După terminarea studiilor la Dresda în 1856, a luat cu calificativul „bine” examenul de sublocotenent de dragoni. A urmat apoi Școala unificată de artilerie și construcții din Berlin Bibliografie 1.
După abdicarea forțată a lui Cuza în noaptea de 10/11 februarie 1866, puterea executivă a revenit unei locotenențe domnești care și-a propus să aducă pe tronul Principatelor române un domn străin. Inițial, cel vizat a fost Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, care a refuzat însă propunerea. În aceste condiții, politicienii români s-au reorientat spre familia de Hohenzollern. Ion C. Brătianu, reprezentantul locotenenței, a obținut acordul lui Carol, cel de-al doilea fiu al lui Karl-Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. În urma plebiscitului organizat în aprilie 1866, Carol a fost ales ca principe ereditar al României Bibliografie 2.
Din acest moment, începe drumul celui care avea să fie cel mai longeviv conducător al statului român. Alegerea lui a avut loc într-o situație de război existentă între Prusia și Austria. Ca atare, Carol, ofițer în armata prusacă, și-a început călătoria sub numele fals de Karl Hettingen din Elveția. Declarativ, mergea la Odessa în scopuri comercialeBibliografie 3. A mers cu trenul până la Baziaș, unde a poposit pentru câteva zile la „un han murdar” Bibliografie 4. De aici, s-a îmbarcat pe un vapor spre presupusa lui destinație. A coborât la Turnu Severin, dezvăluindu-și adevărata identitate. La 10 mai 1866, intra în București, fiind întâmpinat de Dimitrie Brătianu, primarul Capitalei, care i-a oferit cheile orașului Bibliografie 5.
Cezar Petrescu, autorul unei lucrări intitulată Cei trei regi, prezintă în volumul său și reacția lui Carol la vederea „palatului domnesc”.
„La o clădire scundă, cu un singur rând, fâlfâia un steag și făcea de strajă o gardă de onoare. Principele își întrebă însoțitorii:
– Ce se alfa, mă rog, în casa aceasta?
Generalul Golescu răspunse stânjenit.
– Palatul…
– Nu înțeleg. Ce palat?
– Palatul domnesc, Măria Ta.”.
Uimirea lui Carol, reală sau doar imaginată de Petrescu, reprezintă un indiciu pentru situația în care se aflau Principatele Române la urcarea lui pe tron. Din punct de vedere politic, erau încă parte a Imperiului Otoman, căruia îi plăteau un tribut anual. De aceea, el a mers la Istanbul pentru a primi „firmanul” din partea sultanului. A fost recunoscut ca prinț ereditar la 3/20 octombrie 1866 Bibliografie 6.
În 1866, după cum menționează Ioan Scurtu, România se afla la începutul procesului de modernizare. Imaginea Capitalei era dezolantă, fiind caracterizată de clădiri mici și insalubre, iar construcțiile realizate fără vreun plan. Nu existau străzi asfaltate Bibliografie 7. România nu avea încă o cale ferată, ceea ce l-a determinat pe Carol să declare că „nu va ieși din țară decât pe o cale ferată românească”. Avea să se întâmple în 1869, când a fost inaugurată linia ferată București-Giurgiu Bibliografie 8. Industria era aproape inexistentă Bibliografie 9. În același timp, podurile Bucureștiului erau un adevărat focar de infecții. Igienizarea orașului era realizată de râul Dâmbovița care „înduioșată de murdăria Bucureștilor, își făcea vânt din albie și spăla tot ce-i stătea în cale” Bibliografie 10.
Încă de la începutul domniei sale, se remarcă câteva obiective asumate de Carol I: organizarea și instruirea armatei, construirea unei rețele de cale ferată, amenajarea porturilor dunărene. În același timp, se evidențiază și o activitate legislativă. Este promulgată Constituția (1 iulie 1866), sunt adoptate legi pentru instituirea monedei naționale și a stemei țării (1 martie 1867), pentru încurajarea industriei naționale, modernizarea porturilor, construcția de căi ferate, organizarea armatei și a învățământului militar. Tot în acești ani de început sunt emise și primele monede cu „efigia domnitorului și inscripția Carol I domnitorul românilor” (1868). Iar în 1869, s-a căsătorit cu Elisabeta de Wied Bibliografie 11.
Una dintre preocupările lui de bază avea să fie independența Bibliografie 12. Ocazia se va ivi în timpul războiului ruso-turc din 1877. Obținerea ei a fost precedată de semnarea unui tratat cu Rusia la 3/15 aprilie 1977 prin care România permitea trupelor rusești să treacă prin România, iar aceasta se angaja să respecte drepturile politice ale României și integritatea ei teritorialăBibliografie 13. La 9/21 mai 1877, Kogălniceanu declara în Parlament „Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare”. Deși inițial Rusia a refuzat sprijinul militar al României, forțată de rezistența turcilor, a solicitat lui Carol să intervină. Avându-l în frunte pe Carol, armata română a trecut Dunărea pe la Corabia la 20 august/1 septembrie 1877 Bibliografie 14. La auzul bubuiturilor de tun, Carol avea să spună „Asta-i muzica ce-mi place”, afirmație ce va intra în mentalul colectiv Bibliografie 15. Independența României a fost recunoscută prin Tratatul de la Berlin (1/13 iunie – 1/13 iulie 1878). Ea a fost însă condiționată de „eliminarea oricăror restricții religioase în exercitarea civile și politice … și acceptarea retrocedării Sudului Basarabiei către Rusia”. România a primit la schimb Delta Dunării, insula Șerpilor și Dobrogea Bibliografie 16.
După recunoașterea independenței de stat a României, Carol a primit titlul de Alteță Regală la 9/21 septembrie 1878, a rezolvat problema succesiunii la tron prin Pactul de familie din 21 noiembrie/3 decembrie 1880. La 14/26 martie 1881, România a fost proclamată regat, Carol I fiind încoronat rege la 10 mai 1881. Schimbări au survenit și în Constituția din 1866 și în viața politică prin apariția partidelor politice (PNL în 1875 și Partidul Conservator în 1880), ceea ce va duce la adoptarea rotativei guvernamentale din 1888. În 1884, Constituția a fost modificată. Colegiile electorale au fost reduse de la 4 la 3, iar dreptul de vot a fost lărgit. Apar în timpul domniei sale și alte de instituții, cum ar fi Banca Națională (1880), Domeniile Coroanei (1884). Sunt înființate mai multe întreprinderi industriale (Buhuși, Letea).Se remarcă schimbări și în aspectul orașului. În 1888, apar primele trotuare de bazalt artificial din București, iar în 1890 este introdus iluminatul electric Bibliografie 17.
Domnia lui Carol nu a fost lipsită de momente sensibile și de cumpănă pentru viitorul său ca domn al Principatelor, iar apoi în perioada în care a fost rege. În 1870, autoproclamata Republicată de la Ploiești a cerut abdicarea lui Carol, acesta amenințând cu renunțarea la tron în 1871. Nu rare au fost și revoltele țăranilor, nemulțumiți de situația socio-economică în care trăiau. „Cea mai gravă criză” din cei 48 de ani de domnie este considerată răscoala țăranilor din 1907, când guvernul liberal condus de Dimitrie Sturdza, avându-l ca ministru de Interne pe Ion I. C. Brătianu, iar ca ministru de război pe Alexandru Averescu, a intervenit în forță. Confruntările au avut caracterul unui război civil. În urma acestora, aproximativ 11.000 de țărani au fost uciși Bibliografie 18. În volumul Regii României represiunea ce a urmat înfrângerii răscoalei este descrisă ca fiind „ferocitate inutilă”.
„Măsurile luate de generalul Averescu, zdrobesc în câteva zile răscoala, dar represiunea devine de o ferocitate inutilă. Unsprezece mii de țărani sunt măcelăriți fără milă. Bineînțeles, <> era restabilită. Din punct de vedere politic și național înăbușirea răscoalelor este o necesitate” Bibliografie 19.
Politic, Carol I a ales o alianță cu Puterile Centrale, opțiune concretizată prin semnarea unor tratate cu Austro-Ungaria și Germania în 1883, dar care au fost ținute tot timpul secrete de teama unei reacții negative din partea opiniei publice Bibliografie 20. Spre sfârșitul vieții, Carol avea și o mare dezamăgire: pierderea Basarabiei în urma tratatelor de la San Stefano și Berlin. Potrivit lui Ioan Scurtu, Regele Carol ar fi declarat „Un singur lucru aș dori înainte de a muri: să revăd restituirea celor trei județe pierdute de țară în timpul domniei mele” Bibliografie 21.
În contextul izbucnirii Primului Război Mondial, și-ar fi dorit intrarea în război împotriva Rusiei, alături de patria sa de origine, Germania. „Perspectiva surâzătoare a eliberării Basarabiei”, pericolul panslavist, credința în invincibilitatea Germaniei, dar și Tratatul din 1883, erau câteva argumente pentru care Carol I ar fi intrat în război Bibliografie 22. La Consiliul de Coroană din 21 iulie/3 august 1944, a acceptat însă punctul de vedere al guvernului și a ales neutralitatea Bibliografie 23. Regele Carol I a murit la 27 septembrie 1914 în Sinaia, fiind înmormântat la Curtea de Argeș Bibliografie 24.

Bibliografie

1. Paul Lindenberg, Regele Carol I al României, București, Humanitas, 2016.
2. Nicolae Iorga, Regii României. Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I. O istorie adevărată, București, Tex Express, 1998, p. 7, Keith Hitchins, România. 1866-1947, ediția a IV-a, București, Humanitas, 2013, p. 27.
3. Ioan Scurtu, Istoria Românilor în timpul celor patru regi. Regele Carol I, vol. I, București, Editura Enciclopedică, 2010, p. 42.
4. Cezar Petrescu, Cei trei regi, ediția a III-a, București, RAI, 1997, pp. 9-19.
5. Nicolae Iorga, op. cit., p. 10.
6. Keith Hitchins, op. cit., p. 29.
7. Ioan Scurtu, op. cit., pp. 54-55.
8. V. Vâlcovici, Inginerii noștri și opera lor, în Revista Fundațiilor Regale, an. I, nr. 1/ianuarie 1934, p. 111.
9. Scurtu, 55.
10. V. Vâlcovici, Inginerii noștri și opera lor, în Revista Fundațiilor Regale, an. I, nr. 1/ianuarie 1934, p. 105.
11. Ioan Scurtu, op. cit., pp. 55, 58, 63, 88.
12. Idem, Portrete Politice, Chișinău, Editura Prut Internațional, 2006, p. 12.
13. Dan Berindei, Secolul al XIX-lea, în Stephen Fischer-Galați, Dinu Giurescu, Ioan Aurel-Pop (coordonatori), O istorie a românilor studii critice, Cluj-Napoca, Fundația Culturală Română, 1998, p. 213, Ioan Scurtu, Carol, p. 103.
14. V. Vâlcovici, art. cit., pp. 105-106.
15. Ioan Scurtu, Portrete…, p. 14,
16. Keith Hitchins, op. cit. pp. 62-63.
17. Ioan Scurtu, Regele Carol I, pp. 90, 127-131, 133, 138, 139, 155.
18. Ibidem, p. 68-70, 199.
19. Nicolae Iorga, op. cit., p. 25.
20. Ioan Scurtu, op. cit., pp. 183,184
21. Ioan Scurtu, op. cit., p. 234.
22. Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, București, Editura Gessa, 1991, 61.
23. Keith Hitchins, op. cit., p. 94.
24. Regele Carol, accesibil online la adresa http://www.familiaregala.ro/istorie/regele-carol-i 2018.

Descarcă imaginea

Bust Carol I: http://imaginitactile.ro/index.php/Fi%C8%99ier:Carol_I_.jpg
Uniforma regelui Carol I: http://imaginitactile.ro/images/a/a3/Uniforma_Regelui_Carol_I_COST_1_003_TERMINAT.png
:Personalităţi
:I. Crearea Statului Român