Collete Lahovary Plagino
__TOC__

Descrierea imaginii

Este o femeie de 30 de ani, cu ochi mari, nas cârn și buze subțiri, îmbrăcată în uniformă de infirmieră.
Fruntea este acoperită de bandana reprezentată prin textură aglomerată de lini scurte orizontale, în centru ei fiind redată o cruce plină în relief.
Capul și umerii sunt acoperiți de un văl mare, redat prin textură aglomerată de puncte.

Date istorice

Una din nepoatele doctorului Nicolae Kretzulescu, fiică a Anei Kretzulescu, căsătorită cu diplomatul Alexandru Em. Lahovary Bibliografie1. A fost una dintre doamnele de onoare ale Reginei Maria şi a lucrat ca soră medicală pe toată perioada Primului Război Mondial, când a fost numită de suverană la conducerea spitalului de la Căiuţi Bibliografie 2. A fost responsabilă cu organizarea şi întreţinerea unui tren sanitar destinat îngrijirii soldaţilor. În timpul epidemiei de tifos din Moldova, Colette Lahovary Plagino, care la vârsta de 9 ani a suferit ea însăşi de tifos, a uimit prin curajul cu care a îngrijit răniţii. Bibliografie 3 A primit conducerea echipei de infirmiere a trenului sanitar în toamna anului 1916, în perioada refugiului spre Iaşi, coordonând astfel transportul cu acest tren sanitar Bibliografie 4.
Din octombrie 1916 şi până în aprilie 1917, a condus echipa sanitară „Regina Maria” nr. 6, ce funcţiona pe lângă trenul sanitar permanent nr. 9. La 28 martie 1917 a fost detaşată, împreună cu patru infirmiere, două femei de serviciu şi zece sanitari ai trenului la spitalul din Căiuţi, judeţul Bacău, ce funcţiona în cadrul Ambulanţei Diviziei a VI-a a Armatei a II-a. Până în iulie 1917, a muncit, împreună cu celelalte membre ale echipei pe care o conducea, pentru salvarea bolnavilor contagioşi şi a soldaţilor răniţi. În această perioadă, în care tifosul exantematic se răspândea rapid şi printre membrii personalului sanitar, Colette Lahovary-Plagino şi-a întocmit un testament în care preciza, printre altele: „Am mulţumirea de a fi putut ajuta puţin la alinarea suferinţelor iubiţilor noştri ostaşi…Am fost atât de fericită că am putut lucra puţin pentru Ţara mea” Bibliografie 5. După plecarea de la Căiuţi, în iulie şi august 1917, a făcut parte din grupul chirurgical „Regina Maria” la spitalul din Muşunoaiele şi apoi din echipa chirurgicală franceză din localitatea Câmpurile Bibliografie 6.
Pentru activitatea sa din timpul Marelui Război, Colette Lahovary-Plagino a fost decorată de statul român şi de cel francez Bibliografie 7. Regina Maria a decorat-o cu ordinul „Crucea Regina Maria”, clasa I. De la acest moment ne rămâne o descrierii a activităţii acesteia, făcută de autorităţile militare care semnau recomandările cerute de regulamentele militare: „infirmieră admirabilă, cu cunoştinţe chirurgicale foarte bune. A făcut serviciu la un tren sanitar şi actualmente la spitalul din Muşinoaia şi la spitalul din Căiuţi, unde lucrează zi şi noapte cu o activitate neobosită” Bibliografie 8. La 22 iunie 1917, generalul H. Berthelot, în vizită la Căiuţi, a decorat-o cu „Medalia de onoare a Epidemiilor”, în argint. A mai primit distincţii precum: Steaua României cu spade (9 iunie 1917), Crucea „Meritul Sanitar”, clasa I (27 mai 1923), „Crucea comemorativă a războiului 1916-1918”(15 februarie 1926), „Croix de Guerre” cu palme (8 iunie 1920), „Reconnaissance française” de argint (29 septembrie 1921). Bibliografie 9
Colette Lahovary-Plagino, a rămas o figură emblematică în istoria Crucii Roşii, pentru implicarea sa în îngrijirea răniţilor în timpul Primului Război Mondial, dar şi a activităţii ulterioare, prin care a continuat să aibă grijă de răniţi, bolnavi, invalizi şi de orfanii de război. Pentru munca sa, ea a refuzat să fie plătită, acceptând doar raţia de mâncare ce i se cuvenea.
Sfârşitul vieţii ei a fost unul nefericit. A locuit într-o cameră a servitorilor din fosta ei casă, după ce a fost naţionalizată de regimul comunist şi şi-a câştigat existenţa ca portar al clădirii pe care o deţinuse. Bibliografie 10

Bibliografie

1: Maria Ioniţă, Portrete paralele din vreme de război: Regina Maria şi Colette Lahovary-Plagino. 1916-1919, în „Muzeul Naţional”, nr. XII, 2000, p. 227.
2: Alin Ciupală, Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial, Editura Polirom, Iaşi, 2017, p. 211-212.
3: Alina Pavelescu, Istoria la feminin. Studiu introductiv, în Anna Kretzulescu-Lahovary, Nebiruita flacără a vieţii. Amintiri. 1867-1952, ediţie îngrijită, traducere din franceză, studiu introductiv de Alina Pavelescu, cu un cuvânt de încheiere de Şerban Sturdza, Editura Humanitas, 2018, p. 12-13.
4: Femei în război. 1. Regina Maria. Eroinele Crucii Roşii, disponibil pe http://femeiinrazboi.rfi.ro/regina-maria-front-crucea-rosie/index.html, consultat la data de 2.12.2018.
5,6: Maria Ioniţă, Portrete paralele din vreme de război: Regina Maria şi Colette Lahovary-Plagino. 1916-1919, în „Muzeul Naţional”, nr. XII, 2000, p. 227, 228.
7: Femei în război. 1. Regina Maria. Eroinele Crucii Roşii, disponibil pe http://femeiinrazboi.rfi.ro/regina-maria-front-crucea-rosie/index.html, consultat la data de 2.12.2018.
8: ANR, Fond Statul-Major Regal, Biroul Decoraţii, dosar 62, ff. 2-4, apud Alin Ciupală, Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial, Editura Polirom, Iaşi, 2017, p. 212.
9: Maria Ioniţă, Portrete paralele din vreme de război: Regina Maria şi Colette Lahovary-Plagino. 1916-1919, în „Muzeul Naţional”, nr. XII, 2000, p. 228.
10: Femei în război. 1. Regina Maria. Eroinele Crucii Roşii, disponibil pe http://femeiinrazboi.rfi.ro/regina-maria-front-crucea-rosie/index.html, consultat la data de 2.12.2018.

Descarcă imaginea

:Personalităţi
:I. Crearea Statului Român