Descrierea imaginii
Imaginea reprezintă un șir de soldați ai Armatei române.
În imagine sunt 3 soldați, fiecare însoțit de câte o bicicletă.
În stânga este bicicleta fiecăruia, iar în dreapta soldatul.
Bicicleta are două roți reprezentate cu linii subțiri înclinate spre dreapta.
Roțile au mai multe spițe.
În partea din față a bicicletei, care e orientată spre stânga, există un far și deasupra un ghidon.
Apoi urmează structura bicicletei și șaua, ca forme pline.
În partea de jos a bicicletei se află pedala.
Soldatul ține bicicleta în picioare.
El poartă uniformă militară și șapcă pe cap, redată prin textură punctată.
Secvența cu o bicicletă și un soldat se repetă de 3 ori în imagine, formând un șir.
Date istorice
La declanşarea războiului, Armata română era în plin proces de reorganizare şi modernizare, de înlăturare a neajunsurilor constatate în timpul războiului româno-bulgar din anul 1913. Guvernul conservator şi mai apoi cel liberal, venit la putere în ianuarie 1914, au elaborat planuri de dezvoltare a armatei, de eliminare a disfuncţionalităţilor, de îmbunătăţire a dotării, de sporire a cadrelor permanente şi perfecţionarea pregătirii lor Bibliografie 1.
În această perioadă s-a structurat conducerea superioară a armatei. Funcţia de ministru de război a fost asumată de prim-ministrul Ion I. C. Brătianu. Administrarea curentă a afacerilor departamentului a fost încredinţată Secretariatului general, în fruntea căruia a fost numit Dumitru Iliescu. La data investirii sale, Iliescu avea gradul de colonel, fiind avansat la gradul de general de brigadă la 14 martie 1914. Numirea s-a datorat, în primul rând, încrederii de care beneficia din partea lui Ion I. C. Brătianu şi a Regelui Ferdinand, dar nu a fost percepută pozitiv de cea mai mare parte din corpul superior de comandă şi nici de ceilalţi lideri politici. Dumitru Iliescu era, fără, îndoială o personalitate cultivată, capabilă, energică, dar fără o anvergură deosebită Bibliografie 2.
Şi soluţia la nivelul şefiei Marelui Stat Major a fost una discutabilă. Această structură ce şi-a sporit treptat rolul şi importanţa în cadrul organismului militar românesc,a fost condusă în timpul guvernării conservatore de generalul Alexandru Averescu. Acesta şi-a dat demisia când au venit liberalii la putere pentru a evita să fie demis de Ion I. C. Brătianu, relaţiile de inamiciţie dintre cei doi fiind de notorietate publică. Astfel, la 1 aprilie 1914 a fost investit şef al Marelui Stat Major Vasile Zottu, un general capabil din arma geniului, care se remarcase în diverse funcţii, inclusiv în construcţia Palatului Cercului Militar al ofiţerilor din garnizoana Bucureşti Bibliografie 3. El fusese trecut în rezervă cu câteva zile înainte, însă a fost reactivat şi numit în fruntea Marelui Stat Major la vârsta de 61 de ani, fiind cel mai vârstnic titular al acestui înalt post de până la acea dată Bibliografie 4. Pentru coordonarea activităţii de stat major din armata română, având în vedere experienţa de până atunci şi vârsta sa, generalul Zottu nu era cea mai potrivită soluţie, iar rolul său a devenit, treptat, din ce în ce mai şters, sfârşind prin a fi şeful nominal al structurii Bibliografie 5.
Izbucnirea Marelui Război a plasat problema întăriri armatei pe lista de priorităţi a guvernului, mai ales că insuficienta ei pregătire a fost una din cauzele care au determinat ca România să rămână în afara conflictului. Prin urmare, în august 1914, s-au pus la punct patru planuri de reformă a armatei: 1) „Planul de completare, transformare şi reparare a armamentului, muniţiilor şi materialelor de război”; 2) „Planul pentru completarea echipamentului de toate categoriile şi acela pentru hotărârea subzistenţelor oamenilor şi animalelor la toate eşaloanele de luptă şi studierea înfiinţării centrelor mari de aprovizionare de nutriment şi echipament”; 3) „Planul sanitar al armatei”; 4) „Planul efectivelor trebuincioase armatei de operaţii şi serviciilor ei” Bibliografie 6.
Aceste programe implicau resurse financiare importante, astfel că bugetul armatei a sporit în anul 1915 cu 20%, ridicându-se la 114 700 000 lei Bibliografie 7. În cursul aceluiaşi an s-au conturat două mari idei strategice. Prima dintre ele preconiza lovitura principală cu majoritatea forţelor şi mijloacelor peste Carpaţi, în Transilvania, şi adoptarea unei poziţii defensive în sud, pe linia Dunării şi pe linia frontierei stabilite la 1913, când România a obţinut Cadrilaterul. A doua viza, dimpotrivă, atacul cu forţele principale peste Dunăre, împotriva Bulgariei, urmând ca pe frontul de nord şi vest, în Carpaţi, să se adopte defensiva Bibliografie 8. Dezbaterea a continuat până la intrarea României în război (august 1916), iar prima idee s-a impus în mod firesc întrucât răspundea principalului scop – obţinerea Transilvaniei.
În august 1916, cu o populaţie de aproape 8 milioane de locuitori, România a mobilizat 800 000 de bărbaţi, iar alţi 400 000 au fost puşi în aşteptare Bibliografie 9. Armata română a intrat în război destul de slab echipată în comparaţie cu adversarii săi, crizele economice şi bugetele alocate forţelor militare româneşti, au fost, până la izbucnirea conflagraţiei, unele din cele mai mici din Europa, sub cele ale Greciei, Serbiei şi Bulgariei Bibliografie 10.
În ciuda acestui lucru, în august-septembrie 1916, trupele româneşti au avansat considerabil în Transilvania, repurtând o serie de victorii importante. Abia după ce conducerea trupelelor Puterilor Centrale a fost preluată de generalul Erich von Falkenhayn, care a venit cu trupe germane mai bine pregătite şi echipate, armata română a fost forţată să se retragă din Transilvania. La 11 noiembrie 1916, trupele conduse de el au reuşit să străpungă Carpaţii şi să intre pe teritoriul românesc în zona de câmpie a Olteniei, fapt ce a dus la prăbuşirea sistemului defensiv al Armatei române Bibliografie 11.
Ulterior, între 30 noiembrie şi 3 decembrie 1916, Armata Română condusă de Constantin Prezan a trebuit să facă faţă avansului trupelor Puterilor Centrale, ce reuneau aproximativ 250 000 de soldaţi aflaţi sub comanda generalilor August von Mackensen şi Erich von Falkenhayn Bibliografie 12. În bătălia pentru Bucureşti, trupele româneşti au fost înfrânte şi capitala a fost ocupată la 6 decembrie 1916.
Anul 1917 avea să înceapă cu ceva mai multă încredere. În doar câteva luni, respectând principiile clasice ale organizării armatei şi cu sprijinul Misiunii Militare Franceze, Armata română a renăscut din propria umilinţă Bibliografie 13. Comandanţii români, de acum numiţi în funcţii după „meritul personal”, confirmat în luptă, au fost capabili să conducă operaţii ofensive şi defensive în Moldova, reuşind să menţină linia frontului Bibliografie 14.
Bibliografie
1. Petre Otu, Armata Română la declanşarea Primului Război Mondial, în „Revista de Istorie Militară”, nr. 1-2/2014, p. 21-40.
2. Radu R. Rosetti, Mărturisiri (1914-1919), ediţie, studiu introductiv şi note de Maria Georgescu, Editura Modelism, Bucureşti, 1997, p. 101.
3. Petre Otu, Cercul Militar Naţional, Editura Militară, Bucureşti, 2012, p. 63-79.
4,5. Şefii Statului Major General. Enciclopedie, coordonator general-locotenent (r) Avram Cătănici, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2014, p. 106-107.
6. Generalul D. Iliescu, Documente privitoare la răsboiul pentru întregirea României, Imprimeria statului, Bucureşti, 1924, p. 12.
7,8. Românii în „Marele Război” anul 1915. Documente, impresii, mărturii, coordonator: Mihail E. Ionescu,Editura Militară, Bucureşti, 2015, p. 384,p. 386.
9. Costică Prodan, Dumitru Preda, The Romanian Army during the First World War, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 32.
10. Glenn E. Torrey, The Romanian Battlefront in World War I, University Press of Kansas, 2011, p. 17.
11. Erich von Falkenhayn, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor şi ruşilor 1916-1917, tradusă din germană de Al. Budiş şi C. Franc Atelierele Grafice Socec, Bucureşti, 1937, p. 141-144.
12. Glenn E. Torrey, op. cit., 2011, p. 140.
13. Ion Giurcă, 1917. Reorganizarea armatei române, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1999, passim.
14. Dumitru-Dan Crâşmaru, Elita militară românească în timpul lui Carol I (1866-1914), Editura Militară, Bucureşti, 2017, p. 268.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/195162n196131_PRM_-_Bor200155oi_Maria.png
