Descrierea imaginii

Date istorice

Expresie a „derivelor antidemocratice, din ce în ce mai flagrante, ale echipei care acaparase puterea politică în decembrie 1989”, eveniment cu atât mai paradoxal cu cât survenea după alegerile din 20 mai 1990, în care FSN-ul obținuse un scor record, care îi asigurase o majoritate parlamentară confortabilă. Drept urmare, „interpretare rațională a acestor evenimente consta în tentativa de restaurare a unei puteri autoritare” Bibliografie 1.
Ocuparea Pieței Universității din București de către protestatari data din 22 aprilie 1990, fiind cea mai longevivă acțiune contestatară la adresa noii puteri „neocomuniste” ce se instalase după Revoluția de la 1989. Însă, după înfrângerea suferită de opoziția democratică în alegerile din 20 mai, Grupul pentru Dialog Social lansează un apel public prin care îndemna la o organizare politică a protestului, pentru a pune bazele unei lupte politice împotriva noii puteri. A doua zi după lansarea acestui apel, la 25 mai 1990, patru dintre cele mai importante organizații ce susțineau acest protest decid să se retragă din piață, astfel încât mișcarea din Piața Universității se împuținează, rămânând un grup restrâns de oameni cu un program extremist și greviștii foamei, „entuziaștii semănând în unele privințe cu copiii pierduți ai revoluției” Bibliografie 2. În aceste condiții, decizia autorităților de a evacua Piața Universității în noaptea de 13-14 iunie devine una irațională din punct de vedere politic. Pe de altă parte, reprimarea fenomenului Piața Universității urmărea să transmită un mesaj de forță al noii puteri, care arăta astfel întregii societăți care va fi urmarea oricărei mișcări contestatare.
În dimineața zilei de 13 iunie autoritățile intervin brutal împotriva manifestanților, care opun rezistență. În fața acestor evenimente, în privința cărora există dubii că au fost regizate ca un pretext pentru o ulterioară „intervenție populară”, președintele Ion Iliescu se adresează națiunii de la postul public de televiziune, solicitând sprijinul clasei muncitoare. Drept urmare, în zilele de 14 și 15 iunie, în București sosesc trenuri cu mineri din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma. Represaliile acestora au fost foarte dure, fiind consemnați mulți răniți și circa morți. În memoriile sale, Silviu Brucan vorbește despre structura socială de stat subdezvoltat pe care România o avea la ieșire din comunism, cu o populație formată din 40% muncitori și aproape 30% țărani. Cum muncitorimea industrială reprezenta majoritatea populației ocupate, FSN-ul își fidelizase această categorie socio-profesională prin decretarea săptămânii cu 5 zile lucrătoare și cu majorări salariale Bibliografie 3. Nu întâmplător, această categorie socio-profesională este chemată de Ion Iliescu să apere instituțiile alese prin vot democratic. Mai mult, lansarea ideii de „rebeliune legionară” și apelul la toate „forțele democratice ale țării” era, de fapt, un mecanism de trasare a graniței simbolice între susținătorii regimului și opozanții acestuia.
Mineriada s-a încheiat în data de 15 iunie 1990, când Ion Iliescu, într-o întâlnire cu minerii la Romexpo le-a mulțumit public pentru „înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde la bine, dar mai ales la greu. Şi de asta dată aţi demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească” Bibliografie 4. După aceea, minerii au fost trimiși acasă cu trenuri speciale.
Principala consecință a mineriadei a fost izolarea externă a României, refuzându-i-se includerea în Grupul de la Visegrad, ce includea țări ex-comuniste care își conjugau eforturile pentru a fi integrate în structurile euro-atlantice. „Simpatia și solidaritatea manifestate față de România în Occident în decembrie 1989 au făcut loc stupefacției și unei profunde îngrijorări” Bibliografie 5.
Deși există controverse cu privire la numărul victimelor acestei represiuni, acest episod violent a devenit obiectul unei anchete judiciare. La 13 iunie 2017, Parchetul Militar de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a decis trimiterea în judecată pentru „infracțiuni contra umanității” a liderilor politici și actori instituționali, printre care Ion Iliescu, Petre Roman sau Virgil Măgureanu Bibliografie 6.
Bibliografie
1-2. Mihai Berindei, Ariadna Combes, Anne Planche, 13-15 iunie 1990. Realitatea unei puteri neocomuniste, București, Editura Humanitas, 2006, p. 7, 19.
3. Silviu Brucan, Generația irosită. Memorii, București, Editura Teșu, 2007, p. 251.
4. Discursul de neuitat al lui Ion Iliescu, Evenimentul zilei, 14 iunie 2015, https://evz.ro/discursul-de-neuitat-pe-care-ion-iliescu-l-a-tinut-minerilor-pe-15-iunie-1990-video.html 26 noiembrie 2018.
5. Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, București, Editura Humanitas, 2004, p. 116.
6. Dosarul Mineriadei redeschis, Mediafax, 13 iunie 2018 https://www.mediafax.ro/social/foto-dosarul-mineriadei-trimis-in-judecata-in-ziua-in-care-se-implinesc-27-de-ani-fostul-presedinte-ion-iliescu-judecat-pentru-crime-importiva-umanitatii-16452873 26 noiembrie 2018.

Descarcă imaginea