Descrierea imaginii

Date istorice

Bătălia de la Stalingrad a avut loc între Uniunea Sovietică și coaliția puterilor Axei. Ea s-a desfășurat între 21 august 1942 și 2 februarie 1943, fiind considerată de numeroși istorici drept cea mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria omenirii. A reprezentat un punct de cotitură în istoria celui de-al doilea război mondial, și a determinat preluarea inițiativei strategice de către Armata Roșie pe Frontul de Est. Alături de armata germană, în bătălia de la Stalingrad au luat parte și aliații săi italieni, unguri și croați. Participarea forțelor armate române la această operațiune militară a fost decisă de mareșalul Ion Antonescu în pofida opoziției principalilor lideri politici și a unor cadre din conducerea armatei Bibliografie 1, fiind una consistentă: cei peste un sfert de milion de ofițeri, subofițeri și soldați români care au luptat atunci plasează România pe locul doi după Germania în ceea ce privește efortul de război depus.
Bătălia a avut trei etape distincte: asediul german asupra orașului Stalingrad, bătălia din interiorul orașului, respectiv contraofensiva sovietică soldată cu înfrângerea armatei germane și distrugerea completă a Armatei a 6-a germane comandată de generalul Friedrich Paulus, o pierdere care nu a mai putut fi remediată niciodată Bibliografie 2 până la încheierea războiului. În urma acestei bătălii în care armata română a pierdut un număr de 158.854 de militari, morți sau care au căzut prizonieri Bibliografie 3, adică cea mai mare parte a armatelor III și IV Bibliografie 4, s-a declanșat o criză de încredere între Înaltele Comandamente român și german.
După cum scrie istoricul Petre Otu, în această mare confruntare „armata română a înregistrat cea mai severă înfrângere din istoria sa … înfrângerea de la Cotul Donului şi Stepa Calmucă a zdruncinat extrem de serios camaraderia de arme româno-germană. Partea germană a pus eşecul pe seama românilor, care, la rândul lor, i-au acuzat pe partenerii de alianţă de nerespectarea obligaţiilor asumate la începutul campaniei şi angajarea total deficitară a forţelor pe front” Bibliografie 5. După Bătălia de la Stalingrad, chiar și pentru cei mai optimiști dintre politicienii, militarii sau observatorii de la București a devenit evident faptul că Wehrmacht-ul nu mai putea obține victoria pe Frontul de Est.
Bibliografie
1. Istoria României, vol. IX, București, Ed. Enciclopedică, 2008, p. 261.
2. Alexandru Danilov, „Stalingrad, o bătălie cât un întreg război”, în Historia, articol disponibil online la adresa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/stalingrad-o-batalie-cat-un-intreg-razboi, accesat în data de 21.11.2018.
3. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, București, Ed. Univers Enciclopedic, 2002, p. 390.
4. Geoffrey Jukes, The Second World War (5). The Eastern Front 1941-1945, Routledge, New York & London, 2005, p. 46.
5. Petre Otu, „Secvența românească a bătăliei de la Stalingrad”, în Historia, articol disponibil online la adresa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/secventa-romaneasca-a-bataliei-de-la-stalingrad, accesat în data de 21.11.2018.

Descarcă imaginea