__TOC__

Descrierea imaginii

Imaginea prezintă uniforma de soldat român din timpul Războiului de Independență, așezată pe un manechin.
Pe cap se poartă o căciulă conică fabricată din același material cu haina lungă cu guler ce coboară ușor deasupra genunchilor. Aceste două elemente sunt redate prin textură ondulată.
La brâu este legată o centură încărcată cu muniție, de obicei gloanțe, reprezentată prin textură cu cercuri.
Pantalonii evidențiați prin plus-uri sunt prinși în cizmele lungi redate prin textură de pătrate pline în relief.
Pușca alungită din partea stângă este reprezntată prin textură punctată.

Date istorice

În anul 1868, în Legea de organizare a puterii armate erau descrise noile ţinute ale Armatei Române, caracterizate prin simplitate şi sobrietate, domnitorul Carol dorind să o reechipeze, pe criterii mai economice, renunţând la fastul uniformelor din timpul lui Alexandru Ioan Cuza Bibliografie 1. Pentru simplificare, de exemplu, toate tunicile se scurtaseră, nu mai aveau lungimea redingotelor, ci acopereau doar şoldurile Bibliografie 2.
Uniformele purtate de Armata Română în Războiul de Independenţă au fost stabilite prin Înaltul Decret nr. 1212 din 9/21 iunie 1873, care relua o serie de modificări ale ţinutelor militarilor adoptate în anii anteriori, fiind legate de evoluţia structurilor oştirii după apariţia legii de organizare a puterii armate din anul 1872, prin care au fost create trupele teritoriale de dorobanţi şi călăraşi Bibliografie 3. Decretul acesta a pus bazele uniformelor tradiţionale ale Armatei Române, particularizându-le în context european. Ele au fost purtate, cu mici modificări, până în preajma Primului Război Mondial Bibliografie 4.
Regulamentul uniformelor militare din 1873 stabilea patru ţinute: mare ţinută, ţinuta de serviciu, ţinuta de campanie şi ţinuta de zi. Potrivit autorilor volumului Armata Română în Războiul de Independenţă (1877-1878), deosebirea între aceste ţinute se făcea prin accesoriile (egrete, penaje, pampoane) care se puneau la coifuri, iar în cazul ofiţerilor, prin epoleţi (metalici, cu franjuri, la mare ţinută sau treflă la celelalte ţinute) şi prin şarf (respectiv brâu, la cavalerie), pentru toate ţinutele, mai puţin cea de zi Bibliografie 5. Unele categorii de ofiţeri – generalii, aghiotanţii domneşti – aveau două tunici Bibliografie 6. Una avea broderii la guler şi la manşete, epoleţi cu franjuri, fiind purtată la mare ţinută, iar cealaltă avea doar trese de grad şi trefle, fiind purtată la celelalte ţinute Bibliografie 7. Domnitorul Carol I prefera să poarte uniforma de mică ţinută în aproape toate împrejurările, cu excepţia evenimentelor deosebite, când protocolul impunea portul uniformei de mare ţinută Bibliografie 8.
Admirate de presa străină, care transmitea informaţii despre campania româno-rusă din Bulgaria (1877-1878), uniformele româneşti erau descrise ca originale şi pitoreşti. Echipamentul dorobanţilor avea ca sursă de inspiraţie portul ţărănesc, format din iţari, cămăşi, opinci şi o căciulă de miel cu pană de vultur (aşa cum specifica regulamentul) sau curcan (mult mai uşor de procurat) şi era privit în Occident ca exotism Bibliografie 9.
Iată, de exemplu, elementele din care erau formate uniformele purtate de dorobanţi în timpul războiului de independenţă (1877-1878), adoptate în anul 1873: 1)căciulă din blană neagră de oaie, de formă „cucă”, ornată în faţă cu cifrul domnitorului Carol. Pe partea stângă avea o cocardă tricoloră, din metal, pe care era fixat numărul regimentului, avand deasupra o pană de curcan. Căciula era prevăzută cu o sub bărbie din piele neagră; 2) bluză din pânză albă, încheiată la un rând de nasturi ascunşi. Bluza era ornată în faţă cu o bandă verticală din pânză albastră. Avea guler, manşete (tip cămaşă) şi epoleţi din pânză albastră. Pe epoleţi era reprezentat numărul regimentului; 3) pantaloni din postav alb; 4) manta din postav gri, încheiată la un rând de 5 nasturi, cu guler şi manşete răsfrânte. Petliţe şi epoleţi din postav albastru. Pe epoleţi era figurat numărul regimentului, din postav bleumarin; 5) cizme din piele neagră, cu carâmb înalt sau opinci; 6) centură din piele neagră; 7) cartuşiere din piele neagră, de formă rectangulară, fixate pe centură, în faţă şi la spate; 8) port-baionetă, din piele neagră, purtată pe şoldul stâng; 9) sac de merinde din pânză albă, purtat în bandulieră pe şoldul drept; 10) Bidon din metal sau sticlă, purtat în bandulieră, pe şoldul stâng; 11) Raniţă de formă rectangulară, din pânză impermeabilizată neagră, cu curele din piele neagră. Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane albe, subţiri, din bumbac (1 pentru caporal, 2 pentru sergent, 3 pentru sergent-major, 4 pentru plutonier), dispuse orizontal pe gulerul bluzei, sau din galon de bumbac galben (1 pentru fruntaş, 2 pentru caporal) sau fir auriu (1 pentru sergent, 2 pentru sergent-major, 3 pentru plutonier), dispuse oblic la partea superioară a manşetelor mantalei Bibliografie 10. Uniformele dorobanţilor au stârnit şi interesul lui Dick de Lonlay, corespondentul săptămânalului francez Le Monde Illustré, care fusese impresionat de albul bluzelor dorobanţilor şi era intrigat de înclinaţia românilor pentru tot ceea ce era strălucitor şi spectaculos în materie de costum Bibliografie 11.
Pe câmpul de luptă, însă, nu toţi ostaşii aveau uniforme complete. Pentru voluntari, de exemplu, singurul element de uniformă distribuit egal tuturor şi care-i desemna ca înrolaţi în armată era chipiul Bibliografie 12. În amintirile sale, dr. Gheorghe Sabin, participant la război, consemna plecarea spre front, în ziua de 25 mai 1877, a voluntarilor sanitari, toţi studenţi la medicină, din curtea Spitalului Militar din Bucureşti. Doar câţiva aveau uniforme complete, ceilalţi erau în haine civile peste care se încrucişau curelele genţii cu ustensile şi medicamente, pe stânga, şi bidonul de apă în dreapta Bibliografie 13.
Bibliografie
1. Cornel I. Scafeş, Horia Vl. Şerbănescu, Corneliu M. Andonie, Ioan I. Şcafeş, Armata română în Războiul de Independenţă 1877-1878, Editura Sigma, Bucureşti, 2002, p. 239.
2. Adrian-Silvan Ionescu, Uniformele Serviciului Sanitar al Armatei Române 1830-1895, în „Muzeul Naţional”, XIV, Bucureşti, 2002, p. 138.
3. Ştefania Dinu, Tradiţie şi eleganţă în ţinuta militară, accesibil online la adresa https://www.observatorcultural.ro/articol/traditie-si-eleganta-tinuta-militara/ 9 decembrie 2018.
4, 5, 6, 7. Cornel I. Scafeş, Horia Vl. Şerbănescu, Corneliu M. Andonie, Ioan I. Şcafeş, op. cit., p. 239.
8, 9. Ştefania Dinu, op. cit..
10. Uniformele Armatei Române 1830-1930, Muzeul Militar Român, Bucureşti, 1930, p. 36-39; Cornel I. Scafeş, Horia Vl. Şerbănescu, Corneliu M. Andonie, Ioan I. Şcafeş, op. cit., p. 248-251.
11. Dick de Lonlay, En Bulgarie 1877-1878. Souvenirs de guerre et de voyage, E. Dentu, Paris, 1883, passim.
12, 13. Gheorghe Sabin, Amintiri din Războiul Independenţei, Minerva, Bucureşti, 1914, p. 18.

Descarcă imaginea

:Costume
:I. Crearea Statului Român