Descrierea imaginii

Imaginea prezintă trei semne de circulație, iadică informații succinte afișate pe plăci metalice, care atenționează șoferii, cu scopul gestionării unei circulații rutiere eficiente și corecte.

Aceste trei semne redate în imagine sunt aranjate orizontal, de la stânga la dreapta, indicând astfel:

  • primul semn este pentru cedarea trecerii, și are formă de triunghi întors, cu vârful în jos, unul mai mai mic, redat gol, încadrat de unul mai mare, plin în relief.
  • al doilea semn, din mijloc, atenționează oprire interzisă, și are formă de un x, sau o cruce înclinată, îngroșată, încadrată de un cerc plin în relief.
  • al treilea semn este pentru STOP, și are formă de octogon, adică de un cerc împărțit în opt linii scurte și unite, în centrul căreia este scris stop.

Date generale

Un semn de circulație este un semn care se află de obicei pe marginea drumurilor, pentru a oferi unele informații celor care folosesc drumurile (conducători auto, pietoni, etc). Deoarece traficul a crescut în ultimele opt decenii, multe țări au adoptat semne simplificate și standardizate pentru ca, în timpul călătoriilor internaționale, să se evite diferențele lingvistice. Un indicator, în general, ajută la îmbunătățirea siguranței traficului [bibliografie 1].

Informațiile și vestigiile istorice ne duc la concluzia că a existat o “Epocă de Piatră” a semnelor de circulație Primele semne rutiere au fost cele care indicau direcția și erau „construite” din mormane de stânci și pietre. Prima piatră din vârful mormanului avea o formă de săgeată indicând direcția.

În urmă cu aproape 2000 de ani, în orașul roman Pompei, au apărut primele trotuare și zebre. Întrucât transportul se făcea cu care trase de cai, autoritățile vremii au inventat trotuarele. În același timp, câteva pietre plate, mai deschise la culoare, îi obligau pe “șoferii” acelor vremuri să acorde prioritate pietonilor. Bornele kilometrice au apărut tot în Imperiul Roman pe rețeaua de drumuri ce însuma peste 300000 de kilometri. De aici este și expresia “Toate drumurile duc la Roma”.

Datorită dezvoltării rețelei de drumuri apar din ce în ce mai multe intersecții care necesitau o formă de dirijare.  Motiv pentru care în anul 1750 în Germania au fost inventate semnele în formă de cruce. Aceste cruci orizontale erau folosite pentru a indica direcția [bibliografie 2].

La începutul anului 1900 au apărut mașinile și nevoia de indicatoare rutiere. În 1920, Olanda avea deja peste 400 de semne, după ce în 1905 emisese documentul “Motor and Cycle Act” [bibliografie 3].

Majoritatea țărilor lumii folosesc un sistem comun de semnalizare pentru a da participanților la trafic aceleași informații. Cum diferența de limbă reprezenta o barieră, singura soluție a fost crearea unui ansamblu universal de simboluri care să substituie cuvintele. Acest sistem a fost inventat și implementat inițial în Europa, dar a fost ulterior adoptat universal.

În 1968 a fost semnat Tratatul Convenția de la Viena, act care separă regulile de trafic în: traficul rutier internațional și siguranța pe drumurile publice. Fiecare semn de circulație a primit, prin acest tratat, o definiție și o amplasare clară [bibliografie 4].

În trafic sunt prezente panouri care avertizează că există o trecere pentru pietoni de care se folosesc persoanele nevăzătoare. Aceasta însoţeşte indicatoarele care desemnează trecerile de pietoni [bibliografie 5].

În cazul unei luminări de noapte sau a unei lumini insuficiente, efectul luminos al semnelor de circulație reflectorizante poate spori în mod eficient capacitatea de recunoaștere a oamenilor, a se vedea în mod clar ținta și a trezi vigilența, pentru a evita accidentele, pentru a reduce pierderile și pierderile economice și a deveni o pază indispensabilă pentru traficul rutier, cu beneficii sociale evidente. Există șapte nivele de filme reflectorizante diferite, film de reflecție diamant, film reflexiv super-puternic, film reflexiv de înaltă rezistență, film reflectorizant super-inginer, film reflectorizant inginer, film reflectorizant publicitar și film reflectorizant [bibliografie 6].

Bibliografie:

  1. Wikipedia, disponibil online la https://ro.wikipedia.org/wiki/Indicator_rutier accesat la 23 octombrie 2019
  2. Educația Rutieră, disponibil online la http://www.educatiarutiera.ro/126-povestea-semnelor-indicatoarelor-rutiere/ accesat la 23 octombrie 2019
  3. Auto Bild România, disponibil online la https://www.auto-bild.ro/stiri/cand-au-aparut-primele-semne-de-circulatie-101613.html accesat la 23 octombrie 2019
  4. Business24, disponibil online la http://www.business24.ro/auto/stiri-auto/istoria-semnelor-de-circulatie-ii-1447107 accesat la 23 octombrie 2019
  5. testeauto.eu, disponibil online la http://testauto.eu/rom/capitol3-5/ accesat la 23 octombrie 2019
  6. Feilong lighting, disponibil online la http://m.ro.frsolarlight.com/street-and-traffic-sign/reflective-traffic-signs.html accesat la 23 octombrie 2019

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/10/14_semne.png